Un argument al existenței lui Dumnezeu: matematica

Reușita matematicii în a descrie Universul este un lucru pe care majoritatea oamenilor – chiar și oamenii de știință, ca mine – îl consideră de la sine înțeles. De fapt, este un lucru extrem de surprinzător. Fizicianul laureat al Premiului Nobel, Eugene Eigner, a scris un articol acum mai bine de 50 de ani, intitulat “Inexplicabila eficiență a matematicii în științele naturii”, în care folosește repetat cuvântul “miracol” în descrierea acestui fenomen. De ce – întreabă el – se aplică uniform aceleași ecuații matematice frumoase de-a lungul întregului timp și spațiu? Am putea să concepem cu ușurință un Univers care este în întregime haotic și întâmplător, nesupunându-se niciunei legi matematice. Sau ne putem imagina un univers sporadic haotic, unde legile fizicii sunt suspendate ocazional sau se schimbă o dată la câțiva ani, un Univers în care legile fizicii nu sunt universale și variază de la o planetă la alta sau de la o galaxie la alta. Din contră, ceea ce observăm este un univers cu o structură matematică profundă și intrinsecă, care pare să fie universală, în întreg spectrul spațial și temporal. Wigner ne întreabă de ce stau așa lucrurile, care este explicația acestui fenomen?

Pe lângă structura matematică a Universului, Wigner ne atrage atenția asupra unui alt fenomen neobișnuit și “miraculos”: că ființele umane sunt capabile să perceapă și să înțeleagă această structură. Acest fapt este surprinzător. Până la urmă, în timp ce am putea argumenta că evoluția ar putea produce organisme cu destulă inteligență pentru a fugi de tigri și a evita căzăturile de pe stânci, de ce sunt ființele umane unice în abilitatea lor de a înțelege mecanica cuantică sau biologia moleculară? Cu siguranță, aceste activități nu oferă niciun beneficiu reproductiv vânătorilor care se apară de prădători. De ce ne așteptăm ca oamenii să înțeleagă știința și matematica mai bine decât alte animale inteligente, cum ar fi cimpanzeii sau delfinii?

Explicația ateistă a succesului matematicii

“Structura matematică a Universului este necesară”.

Referitor la primul fenomen, cred că raspunsul cel mai bun al ateilor este acela că structura matematică a Universului este necesară, că nu există nicio posibilitate ca Universul să nu fi posedat o structură matematică adânc întipărită. Însă această idee mi se pare ciudată. De ce am crede că un univers neregulat sau imprevizibil ar fi imposibil? În mod normal, nu presupunem că există o conexiune necesară între frumusețea matematică și adevăr. De exemplu, majoritatea fizicienilor susțin că până și cele mai frumoase teorii matematice, cum ar fi teoria coardelor, trebuie susținută de dovezi. Spre deosebire de Keats, nu susținem că “frumusețea este adevărul, adevărul este frumusețe”. Cerem fără milă ca teoriile frumoase să reziste verificării meticuloase a testării empirice.

Însă nici nu respingem teoriile de succes doar datorită faptului că nu sunt elegante matematic. În consecință, nu ar trebui să insistăm că “urâțenia” unui univers non-matematic ar face imposibilă existența acestuia. Frumusețea matematică și structura există cu siguranță, însă nu sunt necesare. Astfel, care este motivul existenței lor?

“Limbajul explică abilitatea noastră matematică.”

Explicația celui de-al doilea fenomen, că oamenii simt și înțeleg structura matematică a universului, este o provocare, la rândul ei. Este, în mod obiectiv, adevărat că noi, oamenii, suntem unici în capacitatea noastră de gândire matematic abstractă și științifică. Mai mult, aceste abilități nu contribuie direct la abilitatea noastră de reproducere – primii oameni nu foloseau fizica moleculară pentru a scăpa de hiene. Așa că nu putem să spunem că aceste capacități sunt adaptări evolutive. Cum putem, atunci, să explicăm existența lor?

Cred că cea mai bună opțiune pentru un ateu este să susțină că facultățile noastre cognitive extrem de avansate sunt un produs secundar accidental al abilității noastre de folosire a limbajului. Evoluția limbajului, ar putea spune un ateu, a permis ființelor umane să proceseze mental simbolurile abstracte care, în schimb, au dus la dezvoltarea abilităților noastre matematice și științifice, chiar dacă acestea nu au mărit direct șansele noastre de supraviețuire. Limbajul a fost o măsură de adaptare evolutivă, iar matematica a fost un produs secundar accidental al evoluției.

Din păcate pentru atei, oamenii sunt la fel de unici în abilitatea lor de a folosi limbajul precum sunt în abilitatea lor de a înțelege matematica. În plus, evoluția limbajului este extrem de misterioasă. Într-un articol din 2014 la care au contribuit numeroși psihologi evoluționiști, biologi și lingviști, printre care Marc Hauser, Noam Chomsky și Richard Lewontin, autorii declară:

“În ultimii 40 de ani, am asistat la o explozie de cercetări asupra acestei probleme [originea evoluționistă a limbajului], precum și a unui sentiment că s-a făcut un progres considerabil. Dimpotrivă, noi susținem că bogăția de idei este însoțită de o sărăcie a dovezilor, care nu au nicio explicație a cum și de ce calculațiile și reprezentările noastre lingvistice au evoluat.”

După ce descriu în articolul respectiv obstacolele variate pe care cercetarea originilor limbajului le întâmpină și contururile metodelor posibile de cercetare în viitor, având în vedere anumite avansuri, ei concluzionează: “Toate acestea sunt un mare DACĂ privitor la natura și la posibilitatea unor dovezi viitoare. Până nu este scoasă la

iveală o astfel de dovadă, înțelegerea evoluției limbajului va rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale speciei noastre.”

A recurge la achiziția limbajului ca un răspuns pentru abilitățile noastre matematice nu face decât să dea întreaga problemă cu un pas înapoi: în loc să ne întrebăm de ce suntem singurii capabili să înțelegem matematica și știința, ajungem să ne întrebăm de ce suntem singurii capabili să folosim limbajul în așa fel încât să înțelegem matematica și știința. Deoarece oamenii de știință nu au niciun răspuns clar la acest puzzle, este greu să susținem ca răspunsul – oricare ar fi – trebuie să fie unul ateist.

Explicația teistă a succesului matematicii

Prin contrast, ambele fenomene – frumusețea matematică a Universului și abilitatea noastră unică de a-l înțelege – se potrivesc natural într-un Univers teist. Dacă Dumnezeu este o Ființă rațională și infinit de inteligentă, nu este surprinzător că Univers pe care L-a creat reflectă înțelepciunea și inteligența Sa. Și dacă – după cum ne învață Biblia – oamenii au fost creați în mod unic după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pentru a înțelege și aprecia Universul creat, capacitatea noastră pentru matematică și știință este explicată. Un Dumnezeu rațional ne-a dat facultățile cognitive raționale pentru a înțelege Universul rațional creat de El. Cel puțin această piesă de puzzle se potrivește mai bine în ansamblul teist decât în ansamblul ateist.

Neil Shenvi, Crossway

Sursa foto: Photo by NASA on Unsplash