Turmă, leu și… – 3 metafore din 1 Petru 5

În primul rând, apostolul înfățișează din nou biserica drept „turmă.” (În paranteză fie spus, în zilele noastre, această afirmație ar fi catalogată drept jignitoare, dar cititorii inițiali nu percepeau lucrurile în felul acesta.) Autorul folosește imaginea în contextul în care dă prezbiterilor îndrumări despre modul cum ar trebui să se achite de sarcina încredințată în cadrul adunării.

Astfel, aceștia trebuie să își amintească faptul că nu sunt stăpânii sau proprietarii turmei. Aceasta este „turma lui Dumnezeu” (vezi v. 2). Fermierii cresc oi pentru a obține un profit de pe urma acestora. Prezbiterii sunt însă chemați să slujească turma „nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine” (vezi v. 2). Lucrarea nu ar trebui să fie niciodată motivată de câștigul financiar sau de alte interese de natură materială. În același timp, pentru a nu aluneca în extreme nedorite, trebuie să ne amintim și perspectiva apostolului Pavel care folosește aceeași metaforă, dar în sens opus, pentru a ilustra datoria „turmei” (a bisericii) de a îngriji de (sub-) păstorul ei uman: „Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?” (1 Corinteni 9:7).

Dezvoltând aceeași metaforă, apostolul Petru amintește slujitorilor că nu ar trebui să conducă folosindu-se de o autoritate brută, ci mai degrabă fiind ei înșiși pilde în lucrurile pe care le cer turmei: „Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei” (v. 3).

Toată slujirea micilor păstori trebuie făcută în lumina întâlnirii cu „Păstorul cel mare.” Indiferent de răsplata pe care o biserică o oferă (sau nu o oferă!) slujitorilor ei, motivația acestora este răsplata divină! (v. 4).

A doua metaforă este cea a „leului.” Deși aceasta este folosită uneori în Scripturi pentru a-L înfățișa pe Dumnezeu sau pe Domnul nostru Isus Hristos, de data aceasta imaginea leului este folosită pentru a ilustra modul de lucru și scopul celui rău. Astfel, acesta „dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” – v. 8. Observăm că una dintre tehnicile lui este intimidarea, motiv pentru care acesta răcnește. Scopul final este nimicirea, anihilarea credinciosului, “să înghită.” Avem vreo șansă în fața unui astfel de dușman?

Apostolul ne spune un „da” apăsat. Trebuie „să ne împotrivim lui tari…”. Dar noi suntem atât de slabi! Tocmai de aceea, calificarea care urmează este esențială: „tari ÎN CREDINȚĂ!” Credința, ancorarea fermă în Hristos, în Cuvântul și promisiunile Lui, este cea care ne oferă biruința. În tot acest timp, suntem îndemnați să conștientizăm că nu suntem singurii care duc aceste lupte, întrucât „frații noștri din lume trec prin aceleași suferințe ca noi” (v. 9).

A treia metaforă… Textul mai conține o metaforă fascinantă și recurentă în Scripturi, dar spațiul acestei scurte meditații s-a epuizat…