Trupul contează! Devoțional din 1 Corinteni 6

Problema abordată în a doua parte a capitolului 6 din 1 Corinteni, v. 12-20, este problema adulterului. După cum spuneam, apostolul Pavel nu afirmă doar că adulterul este un păcat grav înaintea lui Dumnezeu, ci încadrează teologic problema. Avem de-a face, în aceste versete, cu o veritabilă teologie a trupului, chiar dacă într-o formă foarte comprimată.

Apostolul subliniază importanța trupului în trei moduri:

În primul rând, trupul este răscumpărat (vezi v. 20, dar și v. 15). Trupul nostru, mădularele noastre Îi aparțin acum lui Hristos. Noi suntem în El, uniți cu El. Aparținându-I lui, noi nu mai facem ce dorim cu trupul nostru.

În al doilea rând, trupul nostru este acum templul Duhului Sfânt care ne locuiește (vezi v. 19). Nu, noi nu suntem la „templu” doar duminica, ci „suntem un templu” în permanență. Duhul Sfânt este un rezident permanent al credincioșilor, astfel că trebuie să veghem asupra curăției templului-trup în fiecare clipă.

În al treilea rând, trupul nostru va fi înviat (v. 14). În creștinism, trupul nu este doar o zdreanță care poate fi disprețuită și care va fi apoi aruncată. Domnul nostru a înviat în trup, iar la Revenirea Sa și trupurile noastre vor fi înviate și glorificate, iar această perspectivă escatologică înnobilează trupul și ne determină să fim atenți la modul în care ne raportăm la el aici și acum.

Odată ce apostolul Pavel așează problema adulterului în contextul învățăturii creștine despre trup, în contextul ei teologic, îndemnurile morale capătă greutatea cuvenită. În esență apostolul le atrage atenția că ei, în calitate credincioși răscumpărați de Dumnezeu prin Hristos și locuiți de Duhul Sfânt, îl implică pe Dumnezeu prin acțiunile în care e implicat trupul lor. Tocmai de aceea, păcatul adulterului devine nu doar un păcat greu, dar de-a dreptul abominabil, ceva care e pur și simplu de neconceput pentru un copil al lui Dumnezeu.

În concluzie, după citirea acestui capitol, putem sublinia două aplicații importante. Mai întâi, din abordarea apostolului. El ne arată că teologia creștină este fundamentală. Contextul teologic este acela care ne oferă motivația pentru împlinirea imperativelor morale. Același context teologic ne arată implicațiile grave ale nesocotirii acestor imperative morale. Fără teologie, sau, mai bine zis, fără Evanghelie (pentru că nu este teologia o prezentare a Evangheliei cu toate implicațiile ei?), creștinismul devine doar un sistem etic care mai devreme sau mai târziu va fi abandonat. Mai apoi, înțelegem că modul în care ne raportăm la trupurile noastre contează. Așadar, să ne întrebăm ce ar trebui schimbat și în această privință.