Trei posibile atitudini față de Evanghelie

Prima dintre acestea este descrisă în v. 1-9. Este vorba despre împotrivirea violentă față de Evanghelie. Apostolul Pavel ajunge în sinagoga din Tesalonic unde predică Scripturile, arătând că Domnul Isus este Hristosul, Mesia mult așteptat. Rezultatul este că o parte din iudei, dar și o mulțime de greci cred și se alătură lui Pavel și lui Sila. Acesta este punctul în care apar problemele, iar iudeii care nu crezuseră se împotrivesc cu violență. Aceștia, ni se spune, „s-au năpustit” și „au târât” (v. 5 și 6). Bineînțeles că violența este însoțită de manipulare: „au făcut gloată”, „au întărâtat cetatea”, „au tulburat norodul și pe dregători” (vezi v. 5, 6 și 8). Luca ne spune că motivația lor adevărată este de fapt invidia (vezi v. 5). Cine este însă dispus să recunoască faptul că e invidios? Astfel, la fel ca în multe alte cazuri, se pune înainte o motivație politică (vezi v. 7). Aceasta ne amintește de sentințele comuniștilor care motivau condamnarea credincioșilor cu „uneltire împotriva orânduirii sociale.” Și totuși, ce compliment pentru echipa misionară a apostolului Pavel: „oamenii aceștia au răscolit lumea…” (vezi v. 6)

A doua atitudine ne este descrisă în v. 10-15. Este atitudinea celor care primesc Evanghelia. Iată cum este descrisă atitudinea lor: „Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea era așa” (v. 11). Și aceștia erau iudei, dar, ne spune textul, „aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic” (vezi v. 11). Aceștia nu doar că primesc Cuvântul, dar o fac cu discernământ și filtrează învățătura pe care o primesc, prin învățătura Scripturilor. Este o situație ideală, dar care nu durează mult timp, pentru că „iudeii din Tesalonic (…) au venit acolo ca să tulbure și să ațâțe noroadele” (vezi. v. 13).

A treia atitudine față de Evanghelie ne este descrisă în v. 16-34, unde este vorba despre atenieni. Aceștia nu se împotrivesc, dar nici nu primesc. Ce fac? Își bat joc! „Când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: «Asupra acestor lucruri te vom ascultă altă dată.»” (vezi v. 32). A te împotrivi Cuvântului sau a primi Cuvântul înseamnă a-L lua în serios. Atitudinea atenienilor ne vorbește însă despre dispreț și indiferență. Pentru atenieni, apostolul Pavel rămâne un „palavragiu” (vezi v. 18). Trebuie să recunoaștem că aceasta este atitudinea unei părți din societatea noastră, iar disprețul și batjocura pot fi dureroase.

Inventarierea reacțiilor ar putea însă să ne distragă atenția de la unul dintre cuvintele cheie ale acestui capitol: „a crede”. În mijlocul împotrivirii din Tesalonic, unii „au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila” (vezi v. 4). În mediul prielnic din Berea, „mulți dintre ei și din femeile cu vază ale grecilor și mulți bărbați au crezut” (v. 12). (Să observăm că se face distincția între primirea cu bună voință a Cuvântului și a crede!). Chiar și în mediul disprețuitor din Atena, „unii au trecut de partea lui și au crezut; între aceștia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alții împreună cu ei” (vezi v. 34). Concluzia? Nu putem anticipa decât parțial reacțiile ascultătorilor. Să continuăm însă să predicăm Evanghelia. Unii vor crede și vor trece de partea noastră și a Domnului.