Trei caracteristici ale omului desprinse din actul creației

Ce este omul?

Cultura noastră atribuie în mod eronat responsabilitatea definirii personalității asupra indivizilor în locul Creatorului, care, fiind “Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 22:13), are dreptul și autoritatea să definească existența noastră. A pretinde o autoritate falsă asupra individualității omului a dus la familii distruse, o viziune distorsionată a sexualității și fapte îngrozitoare, precum avortul. Din fericire, datorită relatării creației, Biblia ne ajută să înțelegem modurile prin care ființele umane sunt diferite de restul creației. Mai jos am enumerat trei dintre ele, prezentate în cartea Genezei.

1. Oamenii sunt creaturi relaționale

“Apoi Dumnezeu a zis: <<Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.>>” (Geneza 1:26)

Prin jertfa lui Isus, suntem invitați în compania Trinității divine: “Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos” (1 Ioan 1:3). Natura relațională a lui Dumnezeu este revelată în Noul Testament prin stabilirea naturii familiale a bisericii, prin încurajarea credincioșilor să “stăruie în legătura frățească”, să fie “o inima și un suflet”, să-și “poarte poverile unul altuia” și să se “iubească unii pe alții cu dragoste frățească” (FA 2:42, 4:32, Galateni 6:2, Romani 12:10).

2. Oamenii sunt unici

“Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27)

În primul rând, suntem unici datorită faptului că suntem singura parte a creației făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În al doilea rând, suntem unici din punct de vedere biologic. Dumnezeu ne-a făcut bărbați și femei, cu ADN și trăsături fizice specifice. Fiecare sex este unic, iar diferite însușiri ale naturii lui Dumnezeu sunt vizibile în fiecare dintre ele. Așa cum explică Noul Testament, căsătoria dintre un bărbat și o femeie este imaginea relației dintre Cristos și biserica. Pavel scrie despre misterioasa, sfânta și complexa taină a căsătoriei în Efeseni 5:31: “‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup.’Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică)”. Cu mult înainte de întruparea lui Cristos, Dumnezeu a creat omenirea împărțită în bărbați și femei și a proiectat unirea în căsătorie pentru a revela adevăruri despre Sine.

Sexul biologic al fiecărei persoane este un aspect al designului lui Dumnezeu care arată creativitatea Sa și ne prezintă mai clar cine este El. Trăsăturile distincte ale fiecărui om ne reamintesc că nicio viață nu este interschimbabilă, substituibilă sau fără valoare.

3. Oamenii sunt mandatați

“Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:28)

Fiecare om are rolul de a administra pământul. Dumnezeu i-a dat lui Adam o sarcină: să aibă copii, să supună pământul și să stăpânească orice vietate. Fiecare dintre noi putem stăpâni sau îmblânzi pământul prin tot felul de vocații, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a pregătit dinainte un loc și un scop pentru fiecare dintre noi (Efeseni 2:10). Dumnezeu a pus în noi abilitatea de a procrea, dorinta și determinarea de a ne îngriji și proteja familia – cu chemări specifice pentru soț și soție -, puterea de a face lucruri bune și folositoare și de a prelua conducerea în diferite situații.

Dumnezeu i-a așezat pe cei care îi poartă chipul deasupra celorlalte lucruri create prin faptul că le-a dat talente și vocații. Cartea lui Adam Smith, “Avuția națiunilor”, observă că fenomenul meseriilor este o abatere evidentă de la felul în care relaționează animalele. Smith nu face decât să observe ceea ce a fost scris în creațiune, că Dumnezeu i-a mandatat pe oameni să muncească și să îngrijească de restul creației.

Grija specială pe care Dumnezeu a arătat-o când i-a pus pe oameni deoparte de restul creației este motivul pentru care accepțiunea creștină cu privire la demnitatea umană este importantă atunci când vorbim despre justiție. Sclavie, genocid, avort și exploatarea de orice fel sunt urmări tragice ale exploatării reciproce a oamenilor. Aceste practici sunt condamnabile deoarece tratează persoanele ca fiind mijloace pentru atingerea unui scop.

Creștini fiind, trebuie să-i apărăm pe cei vulnerabili, deoarece toți oamenii poartă chipul lui Dumnezeu; nu există privilegiu sau putere care să-l poată face pe om mai mult sau mai puțin valoros. Trăsăturile fizice distincte sunt adesea o barieră în calea relațiilor și o scuză pentru abuzul de putere, dar Biblia nu face nicio deosebire între oameni, fiecare om poartă în sine imago Dei și fiecare este important.

Anna Claire Noblitt, ERLC