Tînăr de succes în societatea postpandemică? Partea I

Putem vorbi de o societate postcovid sau postpandemică?

În urmă cu trei luni niște tineri dintr-o localitate din Nordul Moldovei m-au contactat și mi-au trimis următorul text: “În ultimii doi ani pare că lumea și perspectivele oferite de ea s-au schimbat radical, aducînd tot mai mult în viața de zi cu zi sentimente precum frica, incertitudinea, depresia, lipsa de perspectivă și altele asemănătoare cu acestea. Oare mai putem spera la o educație normală sau trebuie să ne adaptăm la <> și în învățămînt? Mai putem obține slujba mult dorită și cariera la care am visat sau trebuie să ne reorientăm doar spre acele domenii care par neafectate de criză? Mai putem visa la un viitor de succes sau e de ajuns să ne limităm doar la ce ne oferă societatea actuală? Care sînt virtuțile care rămîn nealterate, indiferent de contextul social sau economic pe care îl trăim? Mai are Dumnezeu ceva de spus cu referire la vocația personală în actualul context?” Le-am răspuns în cadrul unei conferințe cu o prelegere mai lungă, dar încerc să reiau cîteva idei aici. Da, este adevărat, se pare că trăim o ”fractură civilizațională”. De peste 100 de ani încoace omenirea n-a mai trecut printr-o criză atît de răspîndită geografic și atît de amplă. Nici măcar în timpul celor două războaie mondiale ale secolului trecut nu s-au blocat transporturile, călătoriile, niciodată societatea n-a mai experimentat un atît de amplu blocaj social, medical, economic. Criza nu s-a terminat încă și sînt destul de sceptic la vocile care ne asigură că ”totul va fi din nou bine!” În 50 de ani de viață, 26 de ani de carieră, 30 de ani de căsnicie, nu am mai întîlnit asemenea schimbări atît de rapide la nivel personal, familial, profesional. Toți am resimțit asta. Piața muncii a fost izbită ca de un tsunami. Este o perioadă în care s-au selectat fără milă cei care s-au dovedit capabili, în stare, competenți, de caracter, bine formați, cei care s-au dovedit a fi indispensabili. Permiteți-mi de această dată să fiu eu optimist și să emit o ipoteză, care s-ar putea cerceta istoric: nicio societate în criză nu-și va sacrifica oamenii competenți și indispesabili. Ce anume ne ”transformă” în persoane care nu pot fi înlocuite? Ce valori perene nu vor fi abolite nici de societatea postcovid sau mai bine zis postpandemică? (Cred că acest virus va rămîne întotdeauna cu noi, dar pandemia în forma în care o știm acum va trece!) Mai întîi: ce este societatea postpandemică? Cum se profilează aceasta diferit de ceea ce știm pînă acum? Societatea post-covid este aceeași societate în care am trăit pînă acum, dar cu spaime noi, suspiciuni noi, crize accentuate, procese accelerate. Cercetătorii se întreabă dacă avem de-a face cu schimbări temporare sau cu schimbări paradigmatice definitive, în domeniul social, economic, politic, personal. Criza sanitară de la nivel mondial n-a făcut altceva decît să accelereze niște procese deja în desfășurare. Unele procese sînt de salutat: luați, spre exemplu, digitalizarea învățămîntului, digitalizarea administrației, birocrației, dispariția dosarului cu șină, retragerea dinspre birouri spre munca de acasă, telemunca etc. Așadar, pandemia nu ne-a stricat chiar totul! Să vedem și partea plină a paharului…(Va urma)

Marius David Cruceru

Sursa foto: Photo by Yasin Yusuf on Unsplash