This is not my Jesus!

I-am răspuns: Nu, nici pentru cultura română, nici pentru mine ca evanghelic român, de fapt … n-ar trebui să fie pentru nimeni, pentru că nu Acesta este Isus cel descris în Scripturi.

Din păcate, din ignoranța noastră biblică și din dorința noastră de a-L acomoda pe Dumnezeu gusturilor noastre proaste și tendințelor noastre idolatre, ne-am creat un idolaș, un cristos suportabil şi care este dator să ne suporte. L-am coborît de pe Scaunul de domnie pe Domnul domnilor și pe Împăratul Împăraților și am făcut din El … un isusuţ. L-am redus la lumea noastră liliputană prin diminutive. Cel Atotputernic, Cel Descoperit în Apocalipsa, Cel îmbătrînit de zile, cu glas de tunet, vuiet și trîmbiță, cu ochi ca para focului, cu gura ca sabia și fața ca soarele:

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea: „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi scrie într-o carte și trimite-o celor șapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea!”

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.

Și în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe cineva care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur.

Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii Lui erau ca para focului, picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor, și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

În mâna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, și fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui.

Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței Morților. (Apocalipsa 1:12-18)

Acesta a fost transformat într-un fel de bărbătușă ochioasă cu barbă, care pare tarată mintal, cu ochii limpezi, dar fără expresivitate, cu plete blonde cîrlionţate, cu căpşorul aplecat pe-o parte, bleguţă, fără discernămînt şi numai zîmbete.

This is not my Jesus! Isus al meu nu este roz-bombon, Isus al meu nu este „drăguţel”, Isus al meu nu este „de gașcă”, Isus al meu nu este uşor de păcălit de șmecheri, Isus al meu nu este un fel de hippy simpăticuț, Isus al meu nu este Iubire pentru cei care invocă tot timpul iertarea Lui, pentru a-şi continua ei potopul de desfrîu…, Isus al meu nu iartă oricînd, oricum şi oricui… El iartă numai în termenii Lui…, Isus al meu nu este „un simpatic”, Isus al meu nu este political correct, Isus al meu nu este buddy, Isus al meu nu este un idol…

Isus al meu este Domn, Dumnezeu, Atotputernic, Atoateștiutor, Pantocratorul! Așa se încheie epistola 1 a lui Ioan: copilașilor, feriți-vă de idoli! Cel mai periculos idol? Un cristos (intenționat scris cu c mic) descris greșit dogmatic, un cristos rezultat dintr-o hermeneză metodologic defectuoasă, un cristos contrafăcut, bun de pus la rană, un cristos util, dar neadevărat, cu efect placebo, dar nevindecător.

Marius David Cruceru pentru Edictum Dei

Articolul a fost publicat anterior într-o altă formă pe blogul personal.