Testul prosperității – devoțional din 2 Samuel 7

Am tot pomenit până acum „testele” la care Domnul îl supune pe David. În cele din urmă, viața noastră este o succesiune de teste! Unele dintre acestea au de-a face cu modul în care reacționăm la situațiile dificile, la greutățile din viața noastră. În anii în care a fost hăituit de Saul, David a fost supus la o mulțime de teste de felul acesta.

Testele au de-a face însă și cu perioadele fericite, prospere ale umblării noastre, iar în acest punct, David este supus unui astfel de test. Acum, David nu mai este fugar, ci „locuiește în casa lui” și se bucură de „odihnă”, pentru că „Domnul l-a izbăvit de toți vrăjmașii care îl înconjurau” (vezi v. 1). Ce va face David cu această perioadă prosperă a vieții sale? Cum va gestiona resursele pe care le are? Ispita pentru David, dar și pentru noi, este să folosim aceste perioade de prosperitate doar pentru sporirea plăcerii și a bunăstării noastre.

Preocuparea principală a împăratului David rămâne însă Dumnezeu și închinarea înaintea Lui, așa cum a fost și până acum: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort” (vezi v. 2). Cu alte cuvinte, David dorește să folosească resursele și odihna cu care a fost binecuvântat pentru a construi o casă a lui Dumnezeu sau, mai scurt, pentru Slava Lui!

Putem să comparăm atitudinea lui cu atitudinea ulterioară a poporului evreu după întoarcerea din exil, pe vremea profetului Hagai: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Poporul acesta zice: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!” (…) „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” (Hagai 1:2, 4).

Bineînțeles, nu avem voie să uităm că acest text ne pune o mare oglindă în față: ce am făcut și ce facem cu resursele, odihna, prosperitatea care ne-au fost oferite cu atât de multă generozitate în ultimii ani? Cât de multe dintre acestea sunt canalizate înspre Împărăție și cât de mult înspre măruntele noastre împărății? Trăim vremuri în care nu doar că nu mai suntem dispuși să jertfim pentru Casa Domnului, dar parcă e din ce în ce mai greu să mergem acolo. Iar atunci când mergem, gândul zboară mereu înapoi, înspre casele noastre… Probabil mai puțin în sens invers.

Să mai facem însă o scurtă observație asupra acestui text. Intenția lui David de a construi o casă Domnului este cu adevărat lăudabilă, dar nu se va materializa, pentru că Dumnezeu Însuși îl oprește. Adevărata surpriză însă de abia aici începe. Nu doar că David nu va construi o casă Domnului, dar Domnul îi va construi lui, lui David, o casă trainică: „Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă” (vezi v. 11). Deși textul ar putea fi comentat îndelung, întrucât este unul dintre punctele de turnură ale narațiunii biblice, nu vom mai formula decât o scurtă aplicație.

Adeseori, precum David, suntem îngrijorați cu privire la Casa lui Dumnezeu, lucrarea Lui, Împărăția lui și bunul lor mers. Această preocupare ne poate determina să credem că totul depinde de noi. În timp ce râvna pentru Casa Domnului e cât se poate de lăudabilă, textul acesta ne îndeamnă să ne smerim, înțelegând că, în ultimă instanță, Domnul este Cel care Își zidește Casa și Împărăția. David putea să se liniștească și să își găsească odihna în faptul că Domnul va purta de grijă lucrării Lui în anii care vin, inclusiv atunci când David nu va mai fi. Același lucru e valabil și în dreptul meu. Dar și în al tău.

Sursa foto: Photo by Lexi Laginess on Unsplash