Da, mai ales că biserica pe care o frecventezi este una mică. Pentru că biserica e mică, nu se organizează foarte des „evenimente”, iar tu trăiești mereu cu senzația că viața trece pe lângă tine și că lucrurile importante se petrec în altă parte. Din biserica ta lipsește acel „vibe”, atât de des pomenit în ultima vreme, iar în locul lui pare să se fi instalat o atmosferă stătută. Pe lângă asta, foarte rar se întâmplă să apară oameni noi. Nu doar că nu apar oameni noi, dar unii mai și pleacă pentru continuarea studiilor sau pentru găsirea unui loc de muncă. Acasă rămân cei mai în vârstă. Pentru ca situația să fie și mai dramatică, s-ar putea ca propunerile pe care le faci pentru revitalizarea bisericii să nu fie tocmai bine primite, ba chiar să fie respinse.
Poate că unii dintre cititorii acestui text se închină în biserici de la țară sau din orașe mai mici și se regăsesc în situația descrisă mai sus. Într-un astfel de context, poți fi ispitit să abandonezi cu totul mersul la biserică sau să încerci să găsești alternative. Una dintre acestea ar fi, dacă ai posibilitatea, să călătorești la oraș și să te închini acolo. O altă posibilitate ar fi să rămâi acasă și să urmărești online programele unei biserici mari.
Sfatul meu, previzibil probabil, este să continui să mergi la biserică, în ciuda faptului că este mică, retrasă și nu oferă ceea ce ai dori. Voi oferi și câteva motive:
În primul rând, amintește-ți ce este biserica și care este motivul pentru care te duci acolo. Dacă motivul principal pentru care mergem la biserică ar fi socializarea, atunci, într-adevăr, frecventarea unei biserici mici nu este cea mai bună alegere. Dacă motivul principal pentru care mergem la biserică ar fi simțirea „vibe”-ului, vânarea de stări și emoții pozitive, cuplate cu ascultarea unui discurs motivator, într-adevăr, frecventarea unei biserici mici nu este cea mai bună alegere. Motivul principal pentru care mergem la biserică însă este închinarea și zidirea, iar acestea sunt posibile și în cele mai mici și neînsemnate contexte. Ba mai mult, o biserică mică te ajută să îți verifici motivațiile. Să mai adăugăm și faptul că strădaniile obsesive ale unor biserici urbane de a ieși în întâmpinarea nevoilor participanților și de a-i face pe aceștia să se simtă bine pot produce multă confuzie. Atunci când vine vorba despre biserică, întrebarea crucială este, folosind limbajul cărților lui Moise, dacă Dumnezeu este în mijlocul taberei sau nu. „Vibe”-ul, socializarea, dinamica închinării sau carisma predicatorului nu vor putea niciodată să compenseze lipsa prezenței Lui. Lucrurile importante se întâmplă acolo unde e prezent Dumnezeu, nu în lumina reflectoarelor.
În al doilea rând, amintește-ți că preocuparea noastră principală, atunci când mergem la adunare, ar trebui să fie slujirea și dăruirea. Mulți dintre cei care frecventează biserici mari ajung să se piardă în mulțime, iar în timp devin consumatori. O biserică mică îți oferă avantajul de a sluji, iar slujirea ta va fi cu siguranță apreciată și prețuită de oameni, dar mai ales de Hristos. Într-o notă personală, una dintre cele mai mari bucurii ale slujirii mele din anul trecut s-a petrecut într-o bisericuță mică de țară. Rareori mi-a mulțumit cineva atât de frumos pentru slujire ca acei frați în vârstă, din acea bisericuță de țară din Teleorman. Îl văd și acum pe unul dintre frați… în timp ce îmi strângea mâna și îmi mulțumea, lacrimile îi curgeau pe obraji. Dacă ne măsurăm slujirea în funcție de numere reci și impersonale, slujirea într-o biserică mare va câștiga. Dacă punem la socoteală și bucuria pe care reușim să o turnăm în inimile oamenilor, recunoștința, căldura sufletească, răsplătirea va fi pe măsură chiar și în bisericile mici.
În al treilea rând, amintește-ți că și într-o biserică mică poți să crești și să te dezvolți. În cele din urmă, marea majoritate a slujitorilor din bisericile mari de azi au fost formați în bisericile mici. Acolo s-au alfabetizat biblic o mulțime de credincioși. Acolo au învățat să cânte. Acolo au ținut pentru prima dată în mână un instrument muzical, iar cineva i-a învățat să deslușească o partitură. Acolo, pentru prima dată, „au ținut ora de rugăciune”. Nu și-au mai amintit decât că a căzut cerul pe ei și că au mormăit ceva, dar surpriză!, frații i-au rugat să o facă din nou. Apoi au avut un scurt cuvânt la amvon, iar după o vreme au rostit prima lor predică. Este o realitate pe care nu avem voie să o uităm și pentru care trebuie să ne arătăm recunoscători. Ba mai mult, cred că s-ar cădea ca cei de la oraș să nu uite datoria de a sprijini aceste biserici, în vremurile dure de azi, o perioadă în care depopularea și declinul demografic își spun cuvântul. Să nu avem impresia că facem cine știe ce jertfă, pentru că ne facem doar datoria. Și, ca de fiecare dată, vom ajunge să descoperim că noi suntem cei binecuvântați.
Chiar dacă aparții unei biserici mici, mergi la biserică azi. Mergi de dragul Domnului și al fraților. Și da, izolarea nu e bună! Poate că ți-ar face bine ca, din când în când, să vizitezi și biserici mai mari, să îți faci prieteni și să păstrezi legătura cu ei. Și, de ce nu?, să îi inviți în biserica ta! Te rog însă, nu îți părăsi biserica!
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter