„Și ce ar folosi unui om/ biserici să câștige (…)?”

„Domnul a zis lui Moise: «Du-te și pornește de aici cu poporul pe care l-ai scos din Țara Egiptului; suie- te în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: ‘Seminței tale o voi da!’ Voi trimite înaintea ta un înger și voi izgoni pe Canaaniți, Amoriți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți. Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat.» Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toți s-au întristat; și nimeni nu și-a pus podoabele pe El.” (Exodul 33:1-4)

Mesajul transmis lui Moise și poporului este unul extraordinar. Dumnezeu Își reînnoiește promisiune că le va oferi „Țara în care curge lapte și miere”. Avem aici promisiunea prosperității. Este ca și cum Dumnezeu le-ar spune: „Veți avea parte de ceea ce este mai bun pe pământul acesta! Veți avea parte de belșug și lucrurile vă vor merge bine!” Nu doar că Dumnezeu își reînnoiește promisiunea că le va da Țara, dar le oferă și o asigurare: va trimite împreună cu ei un înger puternic, ca o garanție a biruinței. Promisiunea nu este una vagă și nu există niciun fel de ambiguitate. „Ce promisiune minunată!”, am fi tentați să spunem. De mulți ani acum, oamenii de lângă noi se frământă pentru a găsi cea mai bună țară, „țara în care curge lapte și miere.” Iată-i pe evrei, care nici nu mai sunt nevoiți să o caute. O primesc ca un dar sigur, din partea lui Dumnezeu. Dar să nu ne grăbim. Episodul, după cum spuneam, este unul surprinzător.

Această veste nu îi bucură deloc pe evrei. Dimpotrivă ei vorbesc despre aceste „triste cuvinte” la auzul cărora „toți s-au întristat”. Reacția lor este asemănătoare unui doliu național. Ne întrebăm însă cum poți fi trist când Dumnezeu îți oferă, ba mai mult, îți garantează, ceea ce este mai bun pe pământul acesta? Nu este oare un motiv de bucurie? Ne întrebăm care ar putea fi motivul întristării lor, iar acesta vine în mențiunea, pe care Dumnezeu o face la finalul mesajului, în acel „Dar”, mereu prevestitor de rău.

„DAR eu nu mă voi sui în mijlocul tău.” Cu alte cuvinte, Domnul le garantează că vor avea tot ceea ce este mai bun pe pământ. Tot ce poate oferi lumea aceasta le aparține. Există o singură pierdere: Prezența Lui!  În momentul în care primește mesajul acesta, poporul realizează ceea ce fiecare om ar trebui să realizeze: că a avea întreaga lume, dar a fi lipsit de prezența lui Dumnezeu nu îți este de niciun folos. Poporul nu se poate bucura de dar, în momentul în care Își dă seama că a pierdut Dătătorul. Această realizare îi conduce la atmosfera de doliu descrisă în textul de mai sus, iar aceasta nu este nicidecum o exagerare.

Astăzi mergem din nou la biserică! Unii dintre cititorii acestui text vor merge probabil în biserici mari. Acolo vor fi sute de participanți la închinare, sala va fi aranjată impecabil, muzica va suna înălțător, iar predica va fi pe măsură. „O biserică de succes”, am fi tentați să spunem. Textul de mai sus însă ne învață să nu mai privim în mod superficial lucrurile. Evreii ar fi avut posibilitatea să biruiască toate acele neamuri, adică să aibă un succes remarcabil în lupte, să se așeze în cea mai frumoasă dintre țări și totuși să fie lipsiți de prezența Lui Dumnezeu. Întrebarea care ar trebui să ne frământe din nou și din nou este aceasta: E Dumnezeu prezent în mijlocul taberei? Este El cu noi? Dacă răspunsul e „da!”, atunci suntem bine. Biserica poate fi mai mică sau mai mare, mai vizibilă sau mai puțin vizibilă, cu facilități sau fără. Dacă Dumnezeu e prezent, totul e bine. Dacă nu… agitația noastră, succesul nostru sunt fără de folos.

Bineînțeles că adevărul prezentat de acest text poate și trebuie să fie aplicat și la nivel personal. În lumea lui Dumnezeu, prosperitatea nu e neapărat sinonimă cu binecuvântarea. Ne-o spune acest text și multe alte episoade din Scripturi. Întreabă-te dacă Îl ai pe Dumnezeu sau nu. Acolo este esența. Domnul nostru punea punctul pe „i”: „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26) Da, trebuie să învățăm să redefinim progresul și regresul, succesul și înfrângerea, bunăstarea și sărăcia din perspectiva lui Dumnezeu!