Șapte întrebări fundamentale – partea a II-a

Continuare de AICI

Text Filipeni 3 și 4

1. Pentru ce trăiești?

3:7 Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință.

Pavel trăiește pentru Isus Cristos, ca să Îl cunoască în fiecare zi mai bine, ascultînd citirea ucenicilor din Biblie, pierzînd toate pentru a-L cîștiga pe Cel care este totul. Pavel trăiește în fiecare zi cîștigînd din cunoașterea Lui, irosind toate achizițiile personale, cele pămîntești, legat din ce în ce mai mult de ceea ce este ceresc, de o Persoană cu totul transcendentă, Mîntuitorul Său. Scopul vieții Sale este să Îl contemple pe Cristos.

Pentru un creștin autentic, orice alt scop este secundar acestuia. Chiar dacă vreau să îmi fac fericită soția, ea va rămîne văduvă sau eu văduv, chiar dacă aș dori să îmi fac fericiți copiii, să fiu împlinit profesional, toate acestea au un final în moarte sau pensie, toate sînt supuse trecerii și etapelor. Un singur proces început aici, pe Pămînt, cu o singură Persoană, continuă pentru eternitate față de Cel Etern, Domnul și Mîntuitorul.

Prin botezul creștin noi declarăm faptul că ne vom scufunda în continuare tot mai mult în Cristos, în El am murit și în El mai înviat ca să trăim prin El, pentru El o veșnicie. Singura relație care transcede orice altă relație este relația cu Isus Cristos. Apostolul este gata să trăiască și este gata să moară pentru El.

2. Pentru ce/cine ești gata să mori?

3:10 Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.

Sîntem creștini pentru că trăim pentru El, dar și pentru că sîntem gata să murim pentru El. Vreau să Îl cunosc pe El, dar pentru că a noastră cunoaștere este limitată în această viață, vreau să continui și să trec prin moarte, să cunosc puterea învierii Lui, să ajung la Cel Înviat și să continui. Acela este adevăratul Premiu. Aceea este adevărata destinație.

Pavel pe de o parte vrea să rămînă, pe de altă parte abia așteaptă execuția, pentru că abia după moarte va veni învierea și, după înviere, va fi atît de mult așteptata întîlnire cu Înviatul!

Martirii mureau cu bucurie pentru că au primit încredințarea asupra vieții cu Domnul și că vor fi ca Domnul și după moarte, pentru eternitate. Învierea este, în conformitate cu 1 Corinteni 15, esența speranței creștine. Unii dintre voi trebuie să moară zi de zi într-un martiraj sîcîitor, bullying-ul de la școală sau din spațiul de lucru. Este un preț plătit lent pentru Cel pe care nădăjduim să Îl vedem.

Iată, așadar, dacă sîntem gata să răspundem la întrebarea pentru ce trăiești, trebuie să fim gata să răspundem și la întrebarea pentru ce ești gata să mori? Pentru Cine ești gata să mori?

Răspunsul unui creștin autentic este același la ambele întrebări: Pentru Isus Cristos!

3. Cine ești?

3:13 Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel. Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveți în noi.

În alte texte Apostolul spune „căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în Mine” sau „Cristos în voi, nădejdea slavei”. Pavel știe cine este, care îi este cetățenia, își știe statutul moral, DESĂVÎRȘIT, știe ce crede, știe pe ce cale merge. Nu-și cere scuze că există, nu are îndoieli metafizice. Nu are complexul pe care îl avem noi creștinii moderni, care sîntem copleșiți de presiunea culturală. Uneori am impresia că ne cerem scuze că existăm. Creștinismul își duce zilele cu o tristă timiditate, efect de pendul al dominației sociale din alte epoci.

Ia să vedem cum se comportă apostolul Pavel: „Gîndul acesta să ne însuflețească dar pe toți care SÎNTEM DESĂVÎRȘIȚI”. Cum să fii atît de sigur pe tine? Cine sîntem noi? Cine ești, Pavel?

În Cristos desăvîrșit, în Cristos sfințit, în Cristos primesc putere, sub sîngele și autoritatea lui Cristos sînt protejat și iertat. Un păcătos răscumpărat. Din această pricină, cine vrea să rîdă de greșelile mele, rîde de ale mele și de urmele care au rămas din ce am fost. Dacă vrea să admire cineva ceva la mine, vede lucrare lui Cristos și noile semințe ale neprihănirii care răsar din pricina Sa. Viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Apostoul Pavel, vir trilinguis, era cetățean roman, fariseu, cu multiple pașapoarte, spune care îi este cea mai importantă achiziție, cetățenia cerească. El nu se îndoiește asupra identității sale, știe că încă n-a ajuns la destinație, dar nu-și negociază numărul de pe tricou.

Sînt gata să trăiesc pentru Isus, sînt gata să mor pentru Isus, pentru că am fost răstignit împreună cu Isus și nu mai trăiesc eu. Dacă exist, sînt numai prin El.

Apostolul Pavel este atît de sigur pe identitatea sa, încît, dacă ar trăi în vremurile noastre, nu ar fi gata să își renegocieze convingerile sale în vreun simpozion teologic, de dragul corectitudinii politice. De altfel, cum am putea muri pentru ceva care este discutabil, negociabil, nuanțabil? Cum am putea pune capul pe același butuc cu alți creștini, dacă nu credem la fel? Dacă ai o identitate bine definită, ai și convingeri pentru care merită să trăiești și să mori. Dacă nu știi pentru ce trăiești, nu știi nici pentru ce ești gata să mori și bănuiesc că ai nesiguranțe și în domeniul identității. Ești probabil încă în formare.

Cînd spui EU ÎMI VOI DA VIAȚA, întrebi CINE ESTE ACEL EU?

„Dacă voi credeți altfel”, pare să spună Apostolul, „Dumnezeu vă va lumina, pe VOI, NU PE MINE, că eu știu cine sînt și ce cred. Eu știu pentru ce stau în pușcărie, știu pentru ce primesc bătăile. Știu pentru ce voi muri.”

Creștinii de youtube din ziua de astăzi, care îl urmează și pe cutare și pe cutare și nu mai știu pe cine, iar dacă spun ceva ce nu le convine, schimbă canalul, nu știu nici cine sînt și nici nu vor fi gata să moară pentru nicio cauză, pentru că nu sînt în stare să trăiască pentru vreuna.

Competentes, în vremea de început a creștinismului, erau cei care cereau împreună botezul în singura zi posibilă în care se ținea, noaptea spre Paște în apă curgătoare. Etimologia cuvîntului spune ceva despre siguranța celor care deja știau ce cred acum și erau gata să plătească prețul suprem al martirajului.

Cine sîntem!

Tot ceea ce sîntem sîntem prin El, prin Cristos!

Va urma.