Să mai dorm! Puțin… – meditație din Proverbe 24

„Am trecut pe lângă ogorul unui om leneș,
și pe lângă via unui om fără minte.
Și era numai spini,
acoperit de mărăcini,
și zidul de piatră era prăbușit. (1)

M-am uitat bine și cu luare aminte,
și am tras învățătură din ce am văzut. (2)

„Să mai dorm puțin, să mai ațipesc puțin,
să mai încrucișez puțin mâinile ca să mă odihnesc!”… (3)

Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,
ca un hoț, și lipsa ca un om înarmat.” (4)

(Proverbe 24:30-34)

Structura acestui paragraf este cât se poate de simplă și clară. Mai întâi, avem de-a face (precum în cadrul unui control al poliției rutiere) cu constatarea. Autorul trece pe lângă ogorul celui leneș și observă starea deplorabilă în care se află acesta (1). Mai apoi avem de-a face cu hotărârea fermă de a extrage învățătură din ceea ce a văzut. Simpla constatare devine, în punctul acesta, un avertisment (2). În continuare, autorul reconstituie procesul prin care ogorul și via descrise mai sus au ajuns în această stare deplorabilă (3), pentru ca la final să descrie efectele pe care această stare le are asupra proprietarului ogorului cu pricina (4).

Să facem câteva observații aplicative pe marginea paragrafului.

În primul rând, observăm că sărăcia este un proces. Rare (ce-i drept, nu neîntâlnite) sunt situațiile în care cineva ajunge sărac peste noapte. Procesul este descris în cea de-a treia parte a paragrafului unde cuvântul cheie este „puțin.” Persoana în cauză nu ia hotărârea de deveni leneșă! Cine a mai auzit de o asemenea hotărâre? Mai degrabă, ia hotărârea de amâna trezirea și, implicit, începerea lucrului. Imaginea ne este familiară. Este omul care, în loc să se trezească atunci când sună telefonul (nu mai e ceasul de pe acum!), apasă pe snooze. Din nou și din nou și din nou. Cine ar îndrăzni să spună că un pui de somn este ceva greșit? Cu toate acestea, ne arată autorul, în timp, efectul cumulativ al acestor „puiuți” de somn este devastator!

Morala? Să nu subestimăm puterea formidabilă a micilor hotărâri din viața de zi cu zi. Au puterea de a ne îndrepta spre bine sau spre rău. Spre zidire sau spre nimicire. Poate că hotărârea de a amâna acel examen, de a anula acea întâlnire, de a amâna renunțarea la acel obicei nesănătos sau de a amâna citirea acelei cărți par chestiuni inofensive, nevinovate. În timp însă, toate acestea vor face ca edificiul vieții noastre să stea într-o rână și, în cele din urmă, să se prăbușească.

În al doilea rând, observăm că efectele sărăciei sunt cât se poate de grave. Pentru a sublinia acest adevăr, autorul folosește două imagini: a hoțului și a omului înarmat. Ar fi putut să spună, simplu, că sărăcia și lipsa vor veni peste cei care se lenevesc și amână. Alegea însă să folosească aceste două imagini pentru a sugera efectele profunde ale acestei atitudini. Hoțul apare mereu pe neașteptate, surprinde (vezi și imaginea folosită de Domnul nostru în Matei 24)! În același fel, s-ar putea ca cel ce se lenevește să continue o perioadă în virtutea inerției, dar, în cele din urmă, lenevia își va arăta adevărata față. În același fel, efectele leneviei par, în primă fază minore, dar apoi se dovedesc cât se poate de puternice și aproape imposibil de contracarat.

Să nu uităm că principiile de mai sus pot fi aplicate în orice domeniu al vieților noastre, nu doar în ce privește studiile, cariera sau slujba. Pot fi aplicate inclusiv în domeniul spiritual. Cât de harnic și consecvent ești în practicarea disciplinelor spirituale? Dacă nu veghezi, există posibilitatea să excelezi în ce privește cariera și banii, dar să te prăbușești lăuntric, spiritual, precum zidul de piatră din text.

Da, leneșului îi este greu să își recunoască lenevia. De aceea, după cum am văzut în meditația de marți, fabrică scuze. Sau, după cum am văzut azi, amână. Sau, uneori, le combină pe cele două, adică își găsește scuze pentru a amâna.