Ridicați scutul lui Dumnezeu – Cum să oprești răul care te amenință

În urmă cu aproximativ șaptezeci de ani, cinci misionari au pătruns în jungla Ecuadorului cu scopul de a intra în contact cu tribul Waorani. În timp ce Jim Elliot, Pete Fleming, Ed McCully, Nate Saint și Roger Youderian se pregăteau să se îmbarce, s-au închinat împreună cântând imnul „Ne bazăm pe Tine, Scutul și Apărătorul nostru.” Ei știau că drumul ce le stătea în față era plin de pericole, însă credința lor era pe deplin ancorată în Dumnezeu ca scut și apărător al lor.

Acești bărbați nu s-au mai întors niciodată din călătoria lor. În schimb, uciși fiind pe malul râului Curaray, au trecut „prin portile spledondorii.”

„Cei cinci din Ecuador” (așa au ajuns să fie numiți) sunt poate cei mai cunoscuți misionari martiri ai secolului trecut, dar nu sunt singurii. Activitatea misionară, mai ales în regiunile cele mai inaccesibile ale lumii, este presărată cu primejdii și provocări de neimaginat. În ce constă motivația care îi îndeamnă pe oameni să își sacrifice siguranța pentru a propovădui Evanghelia? Ce le dă curajul de a-și risca viața? Și ce ne poate da și nouă, celor care nu practicăm activitatea misionară în condiții incerte, un curaj similar de a ne risca confortul și siguranța pentru numele lui Cristos?

Doar credința în Dumnezeu, în „Cel care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi” (Romani 8:32).

Echiparea cu scutul credinței

Echiparea cu „scutului credinței” este necesară pentru fiecare creștin, nu doar pentru misionarii care pleacă în țări străine și periculoase (Efeseni 6:16). Pavel ne avertizează că ar trebui să purtăm scutul „în orice împrejurare,” fie ea bună sau rea. Un soldat care își abandonează scutul este expus la atac, chiar și în timpul momentelor de liniște, când bătălia pare să fie sub control. Un bun soldat este întotdeauna pregătit pentru un eventual atac.

Viața creștină este plină de încercări și împotriviri. Faptul că suntem mântuiți nu ne scapă de provocările trecătoare ale unei lumi decăzute. În realitate, încercările și persecuțiile se vor amplifica pe măsură ce ne străduim să trăim o viață creștină autentică. Prin urmare, creștinii înțelepți sunt pregătiți întotdeauna pentru un atac din partea dușmanului.

Când Pavel ne spune „luați scutul credinței,” el ne cheamă să ne ancorăm credința continuu și activ în Dumnezeu și în tot ceea ce ne-a promis prin Cristos. Aceasta nu este o credință pasivă. Nu este nici indiferentă, nici fatalistă. Această credință îi determină pe creștini, în cuvintele lui William Carey, să „aștepte lucruri mari, să încerce lucruri mari.” Faptul că Dumnezeul nostru este suveran și că El își va instaura împărăția, ne permite să mergem cu îndrăzneală în fața opoziției. Aceasta este credința care i-a determinat pe mulți creștini să își asume riscuri majore de dragul Evangheliei, unii dintre ei pierzându-și chiar viața în acest proces.

Care este scutul credinței?

Simpla încredere a unui soldat în scutul său nu este însă îndeajuns, dacă scutul propriu-zis este defect. Nu te poți baza pe un scut făcut din pene. Chiar dacă soldatul își ia scutul, contează materialul din care acesta este confecționat. Așadar, care este scutul nostru?

Scutul credinței este Însuși Dumnezeu – El este cel care zădărnicește planurile celui rău. După cum scrie Iain Duguid, „Pavel nu afirmă că încrederea în scutul propriu-zis are o putere de apărare remarcabilă împotriva lui Satan, ci el spune mai degrabă că credința ne păzește de atacurile lui Satan, deoarece credința noastră în Însuși Dumnezeu e plină de putere.”

Scutul creștinului este Dumnezeul omnipotent al universului: Cel care a creat lumea și care ține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui (Evrei 1:3; 11:3). Nici „necazul, nici strâmtorarea, nici persecuția, nici foametea, nici goliciunea, nici primejdia, nici sabia” nu te pot despărți, creștinule, de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:35).

Fiecare săgeată va fi stinsă

Observați, de asemenea, eficacitatea scutului. Scutul nu doar deviază săgețile înflăcărate ale inamicului, ci le și stinge (Efeseni 6:16), le face neputincioase și depășite. Dumnezeul suveran al universului, obiectul credinței noastre, stinge săgețile de foc ale lui Satan.

Lumea și Satan caută să te facă să te pierzi pe drumul tău și să te ispitească să te întorci la păcatele în care ai căzut în trecut (Efeseni 2:1-2). Fie că ești ispitit să fii dezbinător, bețiv, imoral din punct de vedere sexual, egoist în căsnicie sau supărat pe copiii tăi – toate ispitele pe care Pavel le abordează în Efeseni – ai încredere că Dumnezeul care te-a mântuit te va susține și te va proteja de dușman. Atunci când sunteți ispitiți să rătăciți, luați scutul credinței și credeți că „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume” (1 Ioan 4:4).

Creștinule, în cele din urmă, atacurile dușmanului nu vor învinge niciodată – chiar dacă ne vor lua viața. Când Dumnezeu spune că va face ceva, cu siguranță va face acel lucru – și a promis că toți aleșii Lui vor fi în Împărăția Sa. Această promisiune sigură ne determină să ne sacrificăm viețile de dragul Evangheliei. Răul este stins când Dumnezeu folosește chiar și moartea sfinților Săi pentru a aduna poporul ales și pentru a-și extinde Împărăția.

Moartea celor cinci misionari din Ecuador a fost scânteia care a condus la posibila convertire a mai multor membri ai tribului Waorani. Acei credincioși aveau să treacă într-o zi prin porțile splendorii și să trăiască pentru totdeauna alături de aceiași oameni care au fost uciși pentru ca ei să poată fi schimbați prin Evanghelie. Săgeți de foc – stinse!

Să luăm scutul împreună

Când Dumnezeu ne cheamă să îmbrăcăm armura Sa, nu se așteaptă ca noi să facem acest lucru singuri. Așa cum un soldat izolat este predispus la atac, la fel este și un creștin separat de comunitatea sa, de biserica locală. Îmi amintesc că vizionam un film în care un grup de soldați erau înconjurați de o forță inamică mult mai mare. Soldații și-au pus scuturile împreună și s-au acoperit din toate unghiurile – din față, din spate și chiar de sus. Soldații erau mai puternici împreună. Dacă un soldat își scăpa scutul, ceilalți își ajustau scuturile pentru a se asigura că întreg grupul era la adăpost.

Uneori obosim din cauza luptei. De multe ori, avem nevoie de sprijinul celorlalți pentru a ne întări și a ne continua drumul. Atunci când ne adunăm în bisericile noastre locale, cântăm și ne rugăm împreună, citim împreună Scripturile și stăm uniți, ascultând predicarea inspirată din Scripturi. Ne tragem unii pe alții la răspundere și luăm parte împreună la organizarea bisericii. Ne închinăm lui Dumnezeu și ne mărturisim păcatele împreună. Ne reamintim unii altora să luăm scutul credinței și să ne punem încrederea în Dumnezeul care ne-a salvat și ne-a unit cu Fiul Său. Misionari fiind, cântăm:

A Ta este lupta, a Ta va fi lauda;

Când trecem prin porțile splendorii

Învingători, ne odihnim cu Tine, prin ziua fără de sfârșit.

Cei cinci din Ecuador știau că nu li s-au promis siguranță și stabilitate în această viață, dar știau că li s-au promis siguranță și stabilitate pentru eternitate. S-ar putea ca sulițele oamenilor să le fi luat viața pământească, dar credința lor vie în Dumnezeu i-a purtat prin porțile splendorii pentru a se odihni cu Cristos pentru eternitate.

Ryan Robertson, DesiringGod