„Răzbunarea este a Domnului!” – devoțional din 1 Samuel 24

David este urmărit mereu de regele Saul. În capitolul precedent, Saul aproape a pus mâna pe el, când o urgență militară îl obligă să abandoneze totul și să plece. Urmărirea lui David nu este abandonată însă decât pentru o scurtă perioadă de timp. La întoarcere, Saul organizează un corp de elită cu care pornește în urmărirea lui David: „Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a dus să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile țapilor sălbatici” (vezi v. 2). Urmărirea ajunge în punctul culminant în momentul în care ni se comunică faptul că David este ascuns tocmai în fundul peșterii unde Saul a intrat să doarmă peste noapte.

Din perspectiva oamenilor lui David, lucrurile erau cum nu se poate mai clare: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea»” (v. 4). „Vine din partea Domnului!”, îi spun ei lui David. „Nu vezi cât de clar vorbește Domnul prin situația aceasta?” Ce luptă intensă trebuie să se fi dat în mintea și în inima lui David în acele clipe. Într-adevăr, omul care îl hăituia și care căuta să îl omoare, deși el, David, nu îi făcuse niciun rău, era întins acolo, fără apărare în fața lui. Era momentul în care David putea să pună capăt calvarului în care trăia de o vreme bună. Iată că toate sunt aranjate! Nu trebuie decât să înfigă sulița. Sau, mai simplu, să facă un simplu gest: oamenii lui știu clar ce au de făcut. Semnele sunt atât de clare! Dreptatea e de partea ta! Oamenii din jurul tău spun într-un glas că trebuie să acționezi.

David alege însă să se retragă: „David a oprit pe oamenii său și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul” (vezi v. 7).

Ce putem noi învăța de aici? Punând lucrurile în termenii apostolului Pavel, învățăm că „trebuie să deosebim bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită.” David ar fi putut să conchidă că Domnul îi vorbește prin circumstanțe, dar și prin oameni, iar voia lui Dumnezeu este să își ucidă vrăjmașul. Ar fi fost însă o interpretare greșită! Poziția vulnerabilă a lui Saul era un test, nu o oportunitate. Cum va acționa cel pe care Dumnezeu l-a ales să fie căpetenia poporului Său? Într-un duh de răzbunare, controlat de porniri războinice, sau ca un om care manifestă reținere și autocontrol? Se va grăbi să pună mâna pe putere acționând impulsiv sau, prin răbdare, va accepta să aștepte timpul potrivit, rânduit de Dumnezeu?

Această decizie neobișnuită rămâne ca o pildă peste vremuri. Să ne rugăm să avem și noi parte de înțelepciune de sus, pentru a ști să citim bine vremurile și circumstanțele în care ne aflăm. Să cerem și puterea de a ne stăpâni, dar și puterea de a aștepta răbdători, cu credință. Și să înțelegem că niciodată nu este voia lui Dumnezeu să acționăm într-un duh al răzbunării. Da, există situații în care trebuie să confruntăm unii oamenii, să îi părăsim pe alții și să ne disociem de ceilalți. Nu ar trebui însă să luăm situația în propriile mâini. În cele din urmă, „răzbunarea este (și ea!) a Domnului!”