Rădăcinile vieții spirituale (fragment)

Expresia „fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere”, din Evrei 5:11, este provocatoare, iar tensiunea pe care o creează acest reproș este apăsătoare. Ea nu ar trebui să existe, deoarece atitudinea lor este în contradicție cu natura adevărului și cu scopul existenței creștine. Destinatarii epistolei nu înțeleg, pentru că au ales să nu înțeleagă. Sunt greoi la pricepere, pentru că au refuzat adevărata înțelegere și au preferat ignoranța. Deducem din text că ei nu au fost întotdeauna așa. A fost o perioadă când acești credincioși înțelegeau adevărurile Scripturii, dar când au ales calea nepăsării și a necredinței au devenit „greoi la pricepere”.

Aceasta îngreunare a înțelegerii este produsă de lucrarea malefică pe care o face diavolul în mintea noastră, dar și de alegerile imature ale inimii noastre. Știm, de pildă, că pentru mintea noastră se dă o bătălie zilnică de neimaginat. Mintea noastră este front de luptă, zonă de conflict, teren invadat și asaltat de dușmani care caută distrugerea noastră. Fie că suntem conștienți sau nu de acest conflict plin de tensiune, el ne poartă prin stări sufletești pline de contradicții, de suferință, de teamă și de îndoială.

Dușmanul cu care ne luptăm este diavolul, acel personaj malefic care caută cu disperare să distrugă lumina adevărului. Pentru a realiza aceasta, el întunecă mintea omului și îl ține pe acesta în neînțelegere, cât mai departe de adevăr și cât mai aproape de lume. Dacă reușește să facă aceasta, lumina adevărului se va stinge, „căci oamenii n-aprind lumină ca să o pună sub obroc” (Matei 5:14). Sub obroc, lumina nu are nicio șansă. Se va stinge, inevitabil. Știm, de asemenea, că modul în care noi înșine reacționăm la lumina adevărului este definitoriu pentru înțelegere spirituală. Ni se cere să primim adevărul, să îl acceptăm și „să facem” (Matei 7:24) ceea ce adevărul ne cere. În caz contrar, adevărul nu va putea locui în adâncul inimii noastre, iar noi vom rătăci, fără să găsim ceea ce ne imaginăm că vrem să obținem.

Să înțelegi adevărul înseamnă „să îl primești” și să îl lași să aducă roadă în viața ta, adică să îl lași să te schimbe. Fără disponibilitatea de a primi adevărul, inimile noastre nu se vor putea schimba. Iar o inimă neschimbată nu va putea pricepe niciodată adevărurile lui Dumnezeu, căci a pricepe înseamnă a trăi, a deveni una cu adevărul, a deveni tu însuți adevăr, lumină și revelație. În gândirea părinților bisericești, „fericirea nu constă în faptul că ceva despre Dumnezeu ne este cunoscut, ci în a-L avea în noi”. Din acest motiv, cunoașterea adevărului nu este o chestiune marginală a vieții noastre; ea este o chestiune esențială, este o chestiune de viață și de moarte. „Nevoia de adevăr este mai sacră decât oricare alta”, spunea Simone Weil. Prin urmare, cunoașterea adevărului este una dintre nevoile esențiale ale sufletului omenesc.

Fără o hotărâre fermă de a căuta cu toată inima adevărul – indiferent de tensiunile inerente care se vor naște de aici – nu cred că îl vom putea cunoaște vreodată pe Hristos. Dacă adevărul este o Persoană și dacă cunoașterea adevărului este o cunoaștere personală, care implică toată ființa umană, atunci omul trebuie să acționeze cu tot ce are întru cunoașterea adevărului și să facă din această căutare cea mai importantă căutare a vieții lui.

(Fragment din cartea ”Rădăcinile vieții spirituale”, de Laurentiu Balcan, carte apărută recent la Editura Succeed Publishing, Medgidia.)

Sursa foto: Cristina Gottardi on Unsplash