Există o încercare deliberată de a impune un sistem obligatoriu de control social. Bineînțeles că oamenii reali nu au fost niciodată întrebați dacă doresc această intervenție terifiantă: moderniștii au presupus că soluțiile sunt acum puse în aspic. Le Corbusier, de exemplu, a trâmbițat că „trebuie să creăm spiritul de producție în masă… spiritul de a trăi în case de producție în masă” și, împreună cu angajamentele față de „progres” și planificarea centralizată totalitară, a anunțat lucruri devastatoare care aveau să vină.
Mulți dintre cei mai eficienți apologeți ai modernismului, precum Pevsner, au fost ei înșiși nevoiți să își părăsească țările natale din cauza modernismului politic totalitar, dar, în loc să lase în urmă procesele de gândire simpliste și cenzurate ale regimurilor care îi determinaseră să se mute, le-au adus pe acestea cu ei. Pevsner a recunoscut la un moment dat că avea „sentimente național-socialiste”, care se dezvăluie în multe dintre comentariile sale despre arta germană, influențate puternic de fostul său profesor, Wilhelm Pinder, un admirator notabil al lui Hitler. Miës van der Rohe declarase în 1924 că individul își pierdea din importanță și că destinul unui individ nu mai prezintă niciun interes. Astfel de opinii aveau să fie reiterate de Joseph Goebbels un deceniu mai târziu și nu există nicio îndoială că acestea au fost esențiale pentru convingerile arhitecților moderniști, care, contrar opiniei generale și grupării moderniste, au fost ei înșiși mult mai aliați ideologic cu național-socialismul decât au fost vreodată criticii lor.
După cum am văzut, Pevsner a construit legături fanteziste cu mari arhitecți din trecut pe care i-a numit „pionieri” ai Mișcării Moderne, dar nu a fost nici pe departe singurul propagandist care a lucrat la acest proiect. Un altul extrem de eficient a fost Sigfried Giedion, care, în lucrarea sa Space, Time and Architecture (Spațiu, timp și arhitectură), subintitulată în mod eronat The Growth of a New Tradition (Dezvoltarea unei noi tradiții), a fost și el selectiv în încercările sale de a asocia relatări despre arhitectura și urbanismul istoric cu noțiuni distopice modernist-corbusiene, care în nici un caz nu puteau fi conectate cu lunga și onorabila istorie a urbanismului european. Rod al prelegerilor pe care le-a ținut la Universitatea Harvard în 1938-1939, cartea a avut o influență inexplicabilă, fiind citită pe scară largă în toate școlile de arhitectură, unde „axa fundamentală de dezvoltare” a acesteia, de la Renaștere până în prezent, pare să fi fost asimilată în mod necritic de cititorii săi într-o măsură uluitoare. Analiza sa asupra arhitecturii moderne și comparația acesteia cu cea din trecut este în mod evident nefondată. Presărată cu declarații pompoase despre acel vechi concept germanic, Zeitgeist, cartea lui Giedion emite, de asemenea, aberații despre spațiu, timp și relativism.
Nici aici spectrul obligativității nu poate fi evitat: arhitecții moderniști se vedeau din ce în ce mai mult ca o elită atotștiutoare și puternică, mai presus de preocupările lumești legate de ceea ce dorea sau ceea ce plăcea publicului. Cu toate acestea, acești neghiobi utili nu au părut să înțeleagă niciodată că modernismul nu are nimic de-a face cu progresul sau cu îmbunătățirea soartei celor defavorizați din punct de vedere social; dimpotrivă, au existat anumiți dezvoltatori care, în colaborare cu autoritățile locale corupte, au păcălit politicienii, jurnaliștii creduli și un public laș cu o retorică modernistă pentru a-și realiza megastructurile hidoase din punct de vedere estetic, distrugând pentru aceasta țesutul urban istoric și comunitățile vii. Arhitecții moderniști au facilitat crearea unei imagini publice brutale, deformate și înspăimântătoare a lăcomiei private. În prezent, când vine vorba de arhitectură, sunt în joc interese enorme, iar aceste interese sunt în întregime financiare, dar pretind că lucrează pentru binele public.
Un text de James Stevens Curl pentru The American Conservative
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter