Putem atinge Cerul? – devoțional din Geneza 11

În al doilea rând, textul ne vorbește despre mândria și aroganța oamenilor care cred că pot să ajungă la Dumnezeu, bizuindu-se pe propriile lor eforturi. Astfel, ei vor „să zidească o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul” (vezi v. 4). Episodul acesta este o invitație de a ne accepta propriile limitări umane; de a înțelege, de pildă, că nu putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu decât prin revelație, decât datorită faptului că El alege să ni se descopere; de a înțelege că nu putem locui în sfințenia Lui, decât dacă primim în dar, din partea Lui, neprihănirea câștigată de Hristos. Orice efort de „a atinge” cerul prin propriile sforțări este sinonim cu un om care se ridică trăgând de șireturile pantofilor.

În al treilea rând, textul ne reamintește că nu putem „să ne facem un nume” (vezi v. 4), să conferim un sens vieților noastre, prin propriile noastre realizări, prin „turnurile și cetățile” zidite de noi. Babelul, anticiparea și începutul Babilonului de mai târziu, rămâne legat în Scripturi de încercarea oamenilor de a-și clădi propria împărăție prin propriile puteri. O împărăție nu doar străină de Dumnezeu, dar împotrivitoare față de El și față de planurile Lui. Cât de diferit este începutul capitolului 12, unde Dumnezeu îl cheamă pe Avraam, cu promisiunea că El Însuși, Dumnezeu, „îi va face un nume mare” (Geneza 12:2).

În al patrulea rând, textul ne arată că Dumnezeu are, încă din vechime, ironia Lui. Pe de o parte, Dumnezeu Însuși recunoaște potențialul distructiv al proiectului lor: „Iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând” (vezi v. 6). Pentru că oamenii, mai ales în unitate, au un potențial uluitor pentru rău, Dumnezeu intervine mereu în istorie pentru a-l limita, ceea ce face și acum, încurcând limbile celor implicați. Ironia stă în faptul că deși ei doresc să atingă cerul, Dumnezeu trebuie să coboare, pentru a vedea lucrarea lor (vezi v. 4 și 7).Peste șase luni fără două zile, adică pe 4 iunie, vom sărbători din nou Coborârea! Dar nu coborârea lui Dumnezeu din Geneza 12:7, pentru a încurca limbile, ci Coborârea Duhului Sfânt care aduce acea unitatea binecuvântată și prin a Cărui lucrare de sfințire putem atinge, într-adevăr, Cerul!