Provocarea „Credință vs. Știință”: Implicații practice pentru slujire

Trebuie să avem în vedere cât de înrădăcinată este lumea occidentală în „modul de gândire științific”. Este încă adevărat, în ciuda scăderii încrederii publice în știință din ultimii ani. O bună strategie spune că este o idee proastă să încerci să ataci frontal o poziție atât de puternic fortificată. Așa că prima mea sugestie este să o depășești: vorbește despre miturile științei și credinței.

1. Demitizarea

Putem începe cu o țintă mai ușoară: mitul conform căruia oamenii din Evul Mediu credeau că lumea este plată. Ideea aici este de a ajuta persoana să realizeze că este posibil să fi înțeles greșit unele lucruri.

De acolo este doar un pas până la demitizarea altor credințe, cum ar fi presupusul război dintre știință și credință. Ei vor fi mai pregătiți să accepte o posibilă corecție mai mare odată ce au trecut de cea mai mică.

Trebuie să aflăm unde au oamenii probleme cu știința și credința. Uneori, cu cât ascultăm mai mult, cu atât putem preda mai bine. În grupurile mici sau în conversațiile individuale, întrebările bune ne pot ajuta să știm pe ce să ne concentrăm. Uneori, întrebările bune pot chiar să ne învețe anumite lucruri. De exemplu, o discuție despre scientism:

„Care este opinia ta: zrezi că este posibil ca ceva să fie adevărat fără a fi adevărat din punct de vedere științific?”. Apoi: „Să ne asigurăm că totul e clar: vrei să spui că o afirmație care nu este științifică nu poate fi adevărată?”. Și, în cele din urmă, „Dar cum rămâne cu afirmația în sine: este ea științifică?”

Sau: Care este părerea ta: știința infirmă credința? Ce vrei să spui când afirmi asta? Cum ai ajuns la această concluzie? Poți da câteva exemple?

De cele mai multe ori vei primi răspunsuri vagi, de genul „din auzite”. Nu este ceva ce au studiat; este mai degrabă ceva ce auzit sau intuit.

2. Găsește persoana potrivită pentru a ataca frontal problema

Să recunoaștem, totuși: acestea sunt doar chestiuni introductive. Urăsc să o spun, dar problema „știință vs. credință” este atât de adânc înrădăcinată în cultura noastră – și în mintea multor membri ai bisericii tale – încât pașii mici nu o vor dezrădăcina. Pașii de început, de unii singuri, sunt ca niște gloanțe de cauciuc împotriva unei trupe de potențiali invadatori. Ei fac un pic de bine, dar nu neapărat suficient de bine.

Totuși, nu este treaba generalului să folosească artileria, și cu siguranță nu trebuie să fie treaba pastorului să se ocupe singur de învățare. Parafrazez din Ef. 4:11 și următoarele versete când spun asta. Sunt șanse ca în biserica ta să existe cineva care pur și simplu iubește aceste subiecte, care are unele abilități de predare și care ar fi încântat dacă i-ai cere să citească și să predea pe această temă.

Poate că știi deja cine este acea persoană sau poate că ea se va revela mai târziu. Dacă nu sunt total pregătiți să predea, poate că vor conduce un grup de lectură săptămânal.

Merită efortul. Cu cât suntem mai mult dominați de eroarea „știință vs. credință”, cu cât aceasta ne guvernează mai mult gândirea, cu atât mai puțin spațiu avem în mintea noastră pentru toate realitățile supranaturale ale lui Dumnezeu. Deci, chiar dacă nu distruge credința unei persoane, ea poate submina încrederea noastră în El sau relația noastră cu El.

Adevărul rămâne însă sigur. Același Dumnezeu care a inspirat Scripturile noastre a creat și lumea. El nu S-a contrazis pe Sine însuși. Tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu. Noi trebuie doar să-l cunoaștem!

Un text de Tom Gilson pentru The Stream