Poți defini stângismul?

După un discurs ținut în luna iunie în România, un tânăr din public a pus o întrebare pe care, în mod remarcabil, nu-mi amintesc să o fi pus altcineva vreodată: “Ce este stângismul?”

Întrebarea pare atât de simplă și atât de fundamentală pentru înțelegerea vieții contemporane încât ai crede că ar trebui să fie pusă frecvent – și dacă nu ar fi așa, motivul ar fi că aproape orice persoană căreia îi pasă de societate ar ști deja cum să răspundă la ea. Dar întrebarea este pusă rareori și puțini sunt cei care au un răspuns.

“Ce este stângismul?”- sau leftismul – nu este deloc același lucru cu “Ce este liberalismul?”. Leftismul și liberalismul nu au aproape nicio valoare comună. Într-adevăr, poate că cea mai mare tragedie a Americii de astăzi este că liberalii nu își votează valorile. Stângiștii votează pentru valorile lor, iar conservatorii la fel. Dar liberalii votează pentru valorile de stânga, dintre care nu dețin aproape niciuna.

Ca să amintesc doar două exemple: liberalii nu cred în segregarea rasială, în timp ce stânga crede: cămine numai pentru negri, ceremonii de absolvire numai pentru negri, standarde diferite pentru negri etc. Iar liberalii nu cred că bărbații care spun că sunt femei ar trebui să aibă voie să concureze în sporturile feminine; doar cei de stânga cred asta.

Dacă îi întrebi pe oameni: “Ce este stângismul?”, cei mai mulți vor răspunde enumerând pozițiile de stânga, nu definindu-l de-a dreptul. Oamenii confundă identificarea pozițiilor de stânga cu faptul că știu ce este leftismul. Dar a numi credințele de stânga nu este același lucru cu a defini leftismul.

La drept vorbind, mulți oameni, inclusiv conservatori, nu pot defini nici conservatorismul. De fapt, incapacitatea a milioane de conservatori de a defini conservatorismul este un motiv important pentru care atât de mulți părinți conservatori nu au copii conservatori.

În mod ironic, dacă conservatorii nu ar fi definit conservatorismul, ci ar fi definit doar stângismul, fie și numai acest lucru ar fi făcut ca mulți dintre copiii lor să nu fi îmbrățișat niciodată opiniile de stânga. În momentul în care înțelegi leftismul, aproape tot ceea ce se întâmplă în prezent devine clar. Iar în momentul în care acest lucru devine clar, majoritatea oamenilor resping stânga.

Ce este, atunci, leftismul?

Leftismul este încercarea de a distruge trecutul – orice valoare și orice instituție, atât ceea ce este bun, cât și ceea ce se consideră a fi rău.

Acesta este motivul pentru care stângiștii, prin definiție, urăsc conservatorismul. Conservatorismul încearcă să conserve ce este mai bun din trecut. Stânga caută să distrugă trecutul, inclusiv părțile sale bune.

Prima dintre revoluțiile moderne de stânga, Revoluția Franceză, a căutat în mod conștient să distrugă fiecare instituție și valoare substanțială a societății franceze – nu doar monarhia, ci și pe Dumnezeu, religia, sistemul juridic, noțiunile tradiționale de bine și rău, calendarul, vechiul mod de a determina timpul, vechile greutăți și măsuri și chiar și numele zilelor săptămânii. Cu alte cuvinte, trecutul. La fel ca stânga din America contemporană, stângiștii Revoluției Franceze au dărâmat statuile – în cazul lor, statuile tuturor regilor Franței.

Următoarea revoluție majoră de stânga, cea rusă, a făcut același lucru. După cum spunea o glumă a disidenților sovietici: “În Uniunea Sovietică, viitorul este cunoscut; trecutul este cel care se schimbă mereu”.

Acum poți începe să înțelegi leftismul.

Stângismul de astăzi a început în anii 1960, cu infamul îndemn: “Să nu ai niciodată încredere în cineva peste 30 de ani”. Această frază însemna nimic mai puțin decât “nu prețuiți nimic din trecut”. Exact ceea ce a proclamat tot leftismul – de la Franța sub revoluționarii săi, la Rusia sub bolșevici, la China sub Mao, la America sub mișcarea de Stânga.

De aceea, așa cum am spus aproape în fiecare zi în emisiunea mea radiofonică de ani de zile, “Stânga distruge tot ce atinge”.

Indiferent de retorica sa nobilă, stânga nu reprezintă nimic și, prin urmare, nu construiește nimic (în afară de puterea de stat). În afară de puterea de stat, doar distruge.

Stânga în muzică, artă, sculptură și arhitectură a distrus tot ceea ce a fost creat într-un mod frumos și nobil în toate secolele precedente.

Distruge universitățile, liceele și școlile primare.

Distruge știința. Din ce în ce mai multe școli de medicină, de exemplu, nu mai vorbesc de “femei însărcinate”, ci de “persoane care nasc”. Asociația Medicală Americană s-a pronunțat împotriva menționării sexului nou-născuților pe certificatele de naștere; copiii, susține Asociația, vor decide în cele din urmă dacă sunt bărbați sau femei, niciuna sau ambele.

La fel ca revoluționarii francezi, stânga a redefinit categoriile morale. A înlocuit categoriile de clasă și rasă cu cele morale. Binele și răul au fost înlocuite de alb și negru, bărbat și femeie, bogat și sărac.

Distruge idealul familiei nucleare – un bărbat și o femeie căsătoriți cu copii. Stânga a pornit un război împotriva “heteronormativității” și a redefinit căsătoria.

Și cel mai important – nici măcar Revoluția Franceză nu a conceput această ruptură cu trecutul -, stânga lucrează pentru a distruge distincția dintre bărbat și femeie.

Cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din 2008, candidatul de atunci, Barack Obama, a declarat în fața unei mulțimi care aplauda frenetic: “Suntem la cinci zile distanță de transformarea fundamentală a Statelor Unite ale Americii”.

Asta este tot ceea ce face stânga: să transforme fundamental. Distrugerea a tot ceea ce atinge nu este un produs secundar al stângismului. Acesta este scopul său.

Un text de Dennis Prager