Când eram mic, părinții mi-au stabilit o distanță precisă până la care mă puteam depărta de casă. Trebuia „să fiu în ochii lor”! Pe măsură ce am crescut, s-a mărit și distanța aventurilor mele. Puteam explora locuri noi din împrejurimile satului dobrogean în care am crescut, iar maturitatea m-a purtat din ce în ce mai departe. Curând aveam să descopăr că lumea este mult mai mare decât credeam, că există viață și dincolo de ulița mea. Tot astfel, pe măsură ce ne maturizăm spiritual pășim spre tărâmuri noi și descoperim cu uimire că viața înseamnă mult mai mult decât case, mașini și cotlete de porc. Înțelegem că există și o altă față a lucrurilor.
Despre asta este vorba și în celebrul episod cunoscut ca „Schimbarea la față” regăsit în Evangheliile sinoptice (Matei 17:1-13; Marcu 9:2-13 și Luca 9:28-36). În acest pasaj enigmatic din Evanghelii, în Persoana lui Isus Cristos se intersectează două lumi, cea fizică și cea spirituală. Petru, Iacov și Ioan, ucenicii Domnului prezenți la eveniment, pășesc pe un drum nou, ca printr-un „portal”, lărgindu-și experiența spirituală, cum nu o mai făcuseră până atunci. Lor li se oferă rarisima oportunitatede a vedea cu ochii fizici o lume, de obicei, inaccesibilă până la cel mai mare examen al maturității: trecerea în eternitate!
Ce văd ei? Ei bine, ucenicii văd ceva din gloria cerească fiindcă, în definitiv, despre asta e vorba în episodul „schimbării la față”: Isus Cristos își dezvăluie o parte din gloria Sa! Cel care, după întrupare,„n-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă” (Isaia 53:2), le arată ucenicilor – și nouă – că, dincolo de veșmântul de tină, se află cea mai glorioasă Persoană! Matei notează: „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina.” (Matei 17:2).
Deși se poate specula mult pe baza acestui eveniment, cred că „schimbarea la față” ne oferă o definiție a gloriei cerești: Isus Cristos! Lumea spirituală – cea după care tânjim și unde vom ajunge într-o zi – este legată organic de gloria lui Cristos. Când se vor deschide porțile cerului, la fel cum s-au deschis parțial pentru cei trei ucenici de pe munte, vom fi inundați de gloria lui Isus Cristos. El primește toată gloria din partea Tatălui (Ioan 17:5) fiindcă și-a dus crucea până la capăt, sfârșind lucrarea mesianică încredințată. Nu la întâmplare Tatăl confirmă doar de două ori în Evanghelii (la botez, când Isus își asumă lucrarea mesianică și la schimbarea la față, după care urmează crucea Golgotei) că „Isus este Fiul Său preaiubit în care își găsește toată plăcerea!” (Matei 17:5).
Așadar, să nu avem surprize! Să nu ne facem o imagine greșită despre gloria cerească. Să nu ne gândim doar la străzi de aur, jacuzzi și plimbări printre galaxii. Gloria cerească este Cristos! „Portalul” schimbării la față, situat la „trecerea dintre lumi” ne confirmă exact această teză. Provocarea pentru noi toți este să începem să vedem ceva din gloria lui Cristos, folosind ochii spirituali, încă de aici, de pe pământ. Dacă nu ne place gloria lui Cristos, nu o să ne placă nici cerul.
Permite-mi să întreb, vezi tu ceva din gloria lui Cristos? Ți-a descoperit Duhul Sfânt cât de glorios este Isus? Vezi cealaltă față a lucrurilor? Este inima ta captivată de gloria Lui? Teologul John Owen spunea: „Un credincios, magnetizat fiind de dragostea lui Cristos, nu-și găsește liniștea până nu ajunge la Cristos și nu-i vede gloria.”
Costel Ghioancă, pentru Edictum Dei
Sursa foto: Photo by Elia Pellegrini on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter