Astăzi vom privi la o simplă și scurtă propoziție, așa cum este regăsită în Fapte 16:6: „Petru dormea.” La prima vedere, nimic neobișnuit, mai ales că „acțiunea” se desfășoară noaptea. Somnul apostolului este cu totul neobișnuit însă, atunci când îl punem în context: „Petru era păzit în temniță. (…) între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri și niște păzitori păzeau temnița la ușă” (vezi v. 5 și 6).
Împăratul Irod (NU Irod cel mare, împărat la nașterea Domului!) dorea, la fel ca orice politician, să se plaseze într-o lumina favorabilă înaintea supușilor. Astfel, îl ucide cu sabia pe unul dintre apostoli, pe Iacov, fratele lui Ioan. Întrucât gestul este apreciat de iudei, pune mâna și pe apostolul Petru. Apostolul Petru era o „piesă” foarte importantă în mașinațiile politice ale lui Irod, întrucât era apostol și parte a conducerii bisericii. De aici și paza excepțională din jurul lui: „După ce l-a prins și l-a băgat în temniță, l-a pus sub paza a patru cete de ostași” (vezi v. 4).
Noaptea în care „Petru dormea” era tocmai noaptea care preceda ziua judecății. Orice se putea întâmpla odată cu sosirea luminii zilei. Se putea lua hotărârea de a fi ucis. Nu doar ucis, dar ucis într-un mod exemplar, pentru ca și alții care ar fi fost tentați să urmeze „calea” să ia drept pildă soarta lui și să renunțe la astfel de gânduri. Pe de altă parte, putea fi doar un prim proces, urmat de multe altele. De dragul spectacolului, Irod putea fi tentat să prelungească totul. Un astfel de proces va face mulțimea să uite de multe dintre problemele curente și o va determina să își canalizeze mânia în altă parte. Cu siguranță, totul urma să fie umilitor și nedrept. Apostolul Petru urma să fie supus ocărilor și degradărilor de tot felul. Prelungirea procesului însemna prelungirea agoniei. Indiferent de deznodământ, urma una sau mai multe zile grele.
The Liberation of Saint Peter, Gerrit van Honthorst
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter