Pericolul fățărniciei – 3

Continuare de AICI

Din versetul 13 încep ”vaiurile” și acuzele directe către farisei. De aici putem identifica pericolele majore care îi pîndesc pe cei care se lasă contaminați de această boală spirituală:

5. Viață exterioară impresionantă, viață lăuntrică falimentară. Tensiunea dintre exterior și interior, dintre viața privată și viața publică, dintre viața intimă și cea văzută de ceilalți este o temă recurentă în orice discuție despre fariseim, duplicitate. Vasul curat doar pe dinafară, mormîntul văruit doar pe afară. Pentru o vreme, viața exterioară poate fi admirabilă. Pînă ajungi să bei din pahar și îi vezi lăuntrul, pînă la deschiderea mormîntului, atunci se vede necurăția, fărădelegea, fățărnicia (v. 26-28) Fățarnicul își neglijează casa, familia, apropiații, în ”favoarea lucrării”, acțiunilor publice. Este posibil ca părinții să îi fie înfometați, dar, dacă se fac poze, să împartă pachete la săraci. Este posibil să își abuzeze soția verbal sau fizic, dar întotdeauna va săruta mîna oricărei cucoane, dacă trebuie să-și demonstreze civilitatea, buna creștere și politețea.

6. O falsă cinstire a valorilor istorice și tradiționale. De fapt fariseul, deși pare un tradiționalist, un conservator în valori, pare să țină la istorie, familie, la toate comorile date de înaintași, stilul lui de gîndire este liberal și stilul de viață libertin. Declarativ este alături de marii martiri și de toți sfinții; în fapt scuipă pe mormintele lor prin modul în care își trăiește viața în cele mai mari curvii și destrăbălări. (v. 29-33) Ține conferințe despre familie și puritate, despre abstinență și sobrietate, flirtînd cu recepționerele, accesînd pornografie și dedulcindu-se cu micile plăceri pe care tot el la înfierează.

7. O împietrire care va duce la judecată. Cel care este blând și smerit cu inima este extrem de agresiv verbal. Etichetarea prin epitete sau metafore este unul dintre cele mai dure tratamente pe care le poți oferi cuiva. ”Șerpi, pui de năpîrci! Casă pustie … ”. Acest soi de oameni este deja acuzat și judecat. Sentința este pronunțată. Întrebarea retorică ”Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei?” n-are răspuns comod pentru niciun duplicitar.

Cel mai mare pericol al fățărniciei este pedeapsa veșnică a Iadului. Despărțirea totală și eternă de Dumnezeu. Nu amendează Dumnezeu atît de tare păcatele grele ale Mariei Magdalena, ale Samaritencei sau ale lui Zacheu, cît cele ale celor cărora li s-a dat mult și li se va cere mult. Curvele și hoții merg înaintea celor care au obținut diplome de teologie din Școala lui Isus.

Iuda este arhetipul oricărui fățarnic. A fost cu Isus, a cunoscut tot ce a spus și făcut Isus, a mers cu Isus să facă minuni, dar era un hoț și un tîlhar, ascundea, mințea, trăia în fals.

Care i-a fost pedeapsa? Damnarea eternă.

Nu există mai tragic destin decît al celuia care a cunoscut bunătatea și dragostea lui Dumnezeu, îndurarea și mila Lui, dar n-a vrut să beneficieze în smerenie de niciuna.

Fățarnicul n-are nevoie de niciuna dintre acestea. El înhață și înfulecă prezentul, scuipînd pe viitorul idealiștilor escatologi. Își aranjează confortul de azi, aruncîndu-și moștenirea pe care ar fi primit-o din Mîna Răsplătitorului, își aranjează lucrurile care țin de pămînt, sacrificînd Cerul.

Își este sieși suficient și cade în mîndrie. Mîndria stă înaintea căderii și căderea se termină alături de Purtătorul de lumină (Lucifer! Căci asta înseamnă!), care se poate și el fățări în Înger de lumină, dar este de fapt izvorîtor de întuneric, Tatăl Minciunii.

Așa sînt toți fiii lui. Par a fi lumina lumii, dar ce mare este întunericul din ei, pentru că ochii le-au fost afectați și ei trăiesc în minciună permanentă, fiind fiii întunericului.

Să venim la Domnul, Lumina! Să ne lăsăm luminați de El, să recunoaștem cine sîntem, cum sîntem, ce avem de pierdut? Imaginea creată înaintea oamenilor? Vrei să o păstrezi pe aceea pentru a te pierde veșnic? Poți fi vulnerabil acum pentru un moment și să rămîi în lumină pentru veșnicie!