Părinți, nu trebuie să fiți ”de gașcă”

Unul dintre copiii mei a spus asta în timp ce eram cu toții la masă, într-o seară. M-am simțit obligată să îi dovedesc contrariul și am împărtășit povești grozave din viața mea. “Ți-am povestit despre cum am…?”, încercam eu să mă apăr, însă fiul meu se uita la mine neimpresionat și ridica din umeri. Ceilalți râdeau de eforturile mele de a crește în ochii fiului meu.

Bineînțeles, poveștile mi s-au terminat, fiul meu a rămas neimpresionat și am simțit că sunt condamnată să port inscripția stacojie de “mamă demodată”.

Uitasem că nu trebuie să fiu ”de gașcă” în ochii copiilor mei. Nu trebuie să pun reflectoarele pe mine nicio clipă. Trebuie să le îndrept către altcineva: către Dumnezeu.

Suntem creați să oglindim gloria Celui care ne-a creat. Geneza 1:27 spune: “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”. La fel cum luna nu are lumină proprie, ci o reflectă pe cea a soarelui, noi, oamenii, reflectăm chipul lui Dumnezeu în lume. Suntem reprezentanții Lui pe pământ, arătându-le altora cine este El, făcând ceea ce El a făcut – imitându-L: când găsim moduri noi de abordare a unei probleme, când creăm o operă de artă, când ne odihnim de lucrările noastre în fiecare săptămână, la fel cum Dumnezeu s-a odihnit în a șaptea zi a creației.  Le arătam altora cine este Dumnezeu când suntem răbdători, generoși și plini de bunătate. În toate domeniile vieții, de la muncă la relații, de la felul în care ne folosim timpul până la felul în care reacționăm, de la cuvinte la închinare – îi îndreptăm pe ceilalți spre Dumnezeu prin felul în care ne trăim viața.

Părinți fiind, urmăm exemplul Tatălui ceresc în creșterea copiilor noștri.

Biblia ne învață că Dumnezeu este Tatăl nostru. Prin credința în Isus Cristos, avem o relație cu El, suntem adoptați de El, făcuți moștenitori împreună cu Isus. Dumnezeu se îngrijește de nevoile noastre, ca un tată. Ne învață, sfătuiește și disciplinează. Ne iubește și prețuiește.

Gândește-te la felurile în care Dumnezeu se poartă ca un părinte față de tine. A repetat aceeași lecție de nenumărate ori, cu răbdare și blândețe, te-a mângâiat în perioade de frică, te-a disciplinat când ai păcătuit, arătându-ți calea cea îngustă a vieții.

Când ne purtăm la fel ca Dumnezeu cu copiii noștri, le arătăm cine este Dumnezeu. Ce privilegiu! Parinților, suntem primii care le vorbim despre Dumnezeul care îi iubește. Cum facem acest lucru?

1. Consecvență

Dumnezeul nostru este consecvent. Nu se schimbă niciodată, este același ieri, azi și în veci. El își ține cuvântul. Știm la ce să ne așteptăm din partea Lui. Ca părinți, când ne străduim să fim consecvenți cu copiii noștri, oglindim caracterul lui Dumnezeu. Când suntem consecvenți în rutina zilnică, în așteptările pe care le stabilim, în răspunsul la diferite acțiuni ale copiilor noștri, aceștia știu la ce să se aștepte din partea noastră. Știu că ne ținem de cuvânt. Știu că avem principii de la care nu ne abatem. Așa este și Dumnezeu.

          2. Pregătire

Tatăl Ceresc ne învață și ne pregătește pentru a merge pe calea neprihănirii, ne arată cărarea înțelepciunii și ne învață să stăm departe de rău. Aplicând Cuvântul lui Dumnezeu în viața copiilor noștri, când ne facem timp să îi învățăm să-L iubească pe Dumnezeu și pe ceilalți, chipul lui Dumnezeu este oglindit în noi. Învățându-i să deosebească binele de rău, ce este adevărat de ce este minciună, le arătam natura lui Dumnezeu.

         3. Disciplină

Dacă ne punem încrederea în Cristos pentru mântuirea noastră, atunci credem că El a luat pedeapsa păcatului nostru la cruce, când a suferit mânia lui Dumnezeu. Când păcătuim, Dumnezeu nu ne pedepsește, deoarece mânia Lui a fost îndreptată asupra lui Cristos, însă ne disciplinează. Ne corectează. Ne arată păcatul și ne cheamă la pocăință. Lasă să suferim consecințele pentru ca noi să urâm păcatul și să iubim neprihănirea. În același fel, atunci când ne disciplinăm copiii pentru vreo faptă greșită, când stabilim limite și consecințe pentru încălcarea acestora, ne îndreptăm copiii către nevoia de mântuire și de o Evanghelie a harului.

         4. Răbdare

Dumnezeu este răbdător cu noi. Cădem în păcat, însă El ne iartă din nou și din nou. Deși uităm repede cine este El și ce a făcut pentru noi, îngrijorându-ne și lăsându-ne cuprinși de frică atunci când avem probleme, Dumnezeu ne reamintește cu răbdare de bunătatea și credincioșia Lui. Îl arătăm pe Dumnezeu copiilor noștri atunci când suntem răbdători cu imaturitatea lor, când le reamintim de reguli și de consecințele încălcării acestora. Îi îndreptăm spre Cristos atunci când le răspundem cu răbdare, mai degrabă decât cu iritare și frustrare.

În toate aceste situații și în multe altele putem să le arătăm copiilor noștri cine este Dumnezeu.

Fiul meu avea dreptate – nu sunt o mamă ”de gașcă”. Și nu vreau să fiu. Ceea ce contează cel mai mult este să îl oglindesc pe Dumnezeu, iar copiii mei să vadă lucrul acesta. Copiii noștri nu au nevoie de părinți ”de gașcă”. Au nevoie de părinți care îl reflectă pe Dumnezeu

Christina Fox, The Gospel Coalition

Sursa foto: Photo by Jessica Rockowitz on Unsplash