O rugăciune pentru cei ce cârmuiesc bisericile

Doamne, curățește bisericile noastre și drege-le zidurile,

Așa încât să devină grădini ale desfătării,

Unde Hristos umblă și Își găsește plăcerea.

Fă ca slujitorii lor să fie credincioși își înțelepți:

Credincioși, ca să nu amăgească pe alții;

Înțelepți, ca să nu se amăgească pe ei înșiși.

Fă ca înțelepciunea lor să fie o piedică în calea celor ce caută să îi înșele,

Iar credincioșia lor să îi împiedice să înșele pe alții.

Fă ca în înțelepciunea să aleagă hrană sănătoasă,

Iar în credincioșia lor să o împartă turmei.

Fă ca cei ce ne cârmuiesc să fie curați,

Cu gânduri și țeluri duhovnicești,

Slujind nu pentru cinstea și folosul lor, ci pentru ale Tale.

Fă ca cei ce ne cârmuiesc să dovedească sinceritate,

Să nu aibă doar o spoială de spiritualitate,

În timp ce inima le este firească.

Fă ca cei ce ne cârmuiesc să fie harnici,

Ca lucrătorii în timpul secerișului,

Ca femeile care își îngrijesc pruncii,

Ca ostașii în lupta grea,

Ca străjerii care veghează, în timp ce toată lumea doarme.

Fă ca cei ce ne cârmuiesc să nu fie cu părtinire,

Ci să se poarte ca unii care vor sta în fața unui Dumnezeu nepărtinitor.

Ajută-i să arate aceeași preocupare și să manifeste aceeași dragoste față de toți.

Să slujească și pe cel mai sărac și amărât suflet din turma lor,

Cu aceeași dedicare cu care slujesc celor bogați, nobili și cinstiți între oameni,

Pentru că toate sufletele au același preț în cartea vieții,

Iar Mântuitorul a plătit același preț și pentru unii, și pentru alții.

Credincioșia lor să îi conducă spre țelurile drepte,

Iar înțelepciunea să îi călăuzească

Înspre cele mai bune căi pentru atingerea lor.

Ajută-i să așeze o temelie neclintită a adevărului în sufletele noastre,

Vorbind pe înțelesul tuturor.

Să își folosească propriile simțiri pentru a le stârni pe ale noastre

Și în traiul lor să fie cu băgare de seamă.

Ajută-i să plece des genunchii,

Cerând binecuvântarea Ta peste munca lor,

Înțelegând că biruința lor

Atârnă în întregime de Tine.

(O rugăciune de John Flavel – traducere Valentin Făt)