O Împărăție care se extinde: chemarea bărbaților la slujire

A sosit timpul ca bărbații să se ridice cu hotărâre, pasiune și dedicare neclintită față de Cristos și Împărăția Sa. Împărăția nu se retrage; ea înaintează, purtând lumina lui Cristos în fiecare colț al culturii și al creației.

Gândește-te la unii lideri ai Bisericii Primare, precum Atanasie, care au rămas fermi în apărarea adevărului doctrinar, chiar și în fața persecuției severe, prin apărarea neclintită a Crezului de la Niceea și a divinității lui Cristos în timpul controverselor ariene. Viața lui Atanasie reflecta principiul Athanasius contra mundum, deoarece adesea era printre puținii lideri care refuza orice compromis față de adevărul biblic, în ciuda opoziției Bisericii și a Statului.

Într-o eră marcată de agitație culturală și provocări aduse adevărului, bărbații sunt chemați să-și asume responsabilitatea încredințată de Dumnezeu, de a sluji Biserica și de a fi exemple vii ale caracterului lui Cristos în cadrul națiunii. Nu este momentul pentru retragere și pasivitate, ci pentru a acționa cu hotărâre, însuflețiți de un curaj izvorât din credință, spre slava lui Dumnezeu și binele societății.

Biserica, o fortăreață de neclintit

Biserica este mai mult decât o adunare săptămânală sau o simplă instituție socială; ea este bastionul adevărului într-o lume copleșită de minciuni. Scriptura o descrie ca fiind „stâlpul și temelia adevărului” (1 Timotei 3:15), un far luminos a cărui lumină nu trebuie estompată prin compromis. Totuși, în multe cazuri bărbații și-au abandonat responsabilitatea de a apăra și susține misiunea Bisericii.

Liderii autentici se dezvoltă în cadrul Bisericii, iar bărbații trebuie să-și reînnoiască angajamentul de a fi prezenți, activi și implicați în congregațiile lor locale. Aceasta înseamnă a participa la programele săptămânale, a se implica în slujiri, a îndruma tinerii credincioși și a contribui la nevoile spirituale și practice ale Bisericii.

Aceasta implică construirea unor relații autentice cu ceilalți membri, asumarea responsabilității reciproce și protejarea împotriva abaterilor teologice. Bărbații care rămân statornici în credința lor în cadrul Bisericii oferă un exemplu valoros, contribuind la întărirea familiilor, comunităților și națiunii.

Biserica trebuie să rămână temelia pe care bărbații își clădesc viețile și sursa prin care sunt pregătiți să aducă o schimbare în lume. Așa cum îi îndemna Apostolul Pavel pe corinteni: „Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă ! Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste!” (1 Corinteni 16:13-14). Această chemare nu este opțională, ci esențială pentru sănătatea Bisericii și mărturia ei în fața lumii. 

Influența națiunii prin prezența credincioasă

Influența Bisericii transcende zidurile sale. Când poporul lui Dumnezeu își trăiește credința cu integritate și convingere, întreaga națiune este transformată. Proverbe 14:34 ne reamintește:  „Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.” Istoria confirmă acest adevăr: națiunile care au îmbrățișat dreptatea, integritatea și principiile morale au înflorit, iar cele care au abandonat aceste principii au căzut în haos și declin.

Trezirea și Reforma din Marea Britanie a secolului XVIII, impulsionată de lideri precum William Wilberforce, ilustrează puterea transformatoare a credinței trăite cu principii. În contrast, decăderea morală a Franței pre-revoluționare și opresiunea regimurilor sovietice din Rusia dezvăluie consecințele abandonării dreptății și integrității. Aceste exemple istorice reflectă cu claritate adevărul durabil al Proverbelor 14:34 – neprihănirea ridică un popor, iar păcatul îl duce la ruină.

Sănătatea morală și spirituală a unei națiuni este strâns legată de credincioșia cetățenilor săi, în special a bărbaților. Când Biserica influențează lumea, națiunile sunt binecuvântate. Reforma Protestantă ilustrează acest adevăr, având un impact profund asupra guvernării, educației și drepturilor omului, contribuind astfel la fundamentarea stabilității sociale și a justiției.

De-a lungul istoriei, bărbații credincioși au rămas neclintiți în fața provocărilor. William Wilberforce, mânat de credința sa în Cristos, a luptat neobosit pentru abolirea comerțului cu sclavi, înfruntând o rezistență politică uriașă. Charles Spurgeon, la rândul său, a apărat adevărul biblic și autoritatea Scripturii în timpul Controversei Downgrade. Acești oameni sunt un exemplu viu al modului în care valorile Împărăției pot fi reflectate  în spațiul public.

Curajul și convingerea lor nu erau fundamentate pe ideologii politice, ci pe un angajament adânc față de Evanghelie. Astăzi, chemarea rămâne aceeași. Bărbații trebuie să respingă apatia și să se implice în bătăliile culturale ale vremurilor noastre cu înțelepciune și umilință. Fie că este vorba despre a apăra sfințenia vieții, a susține căsătoria biblică sau a promova dreptatea și mila în politica publică, bărbații care conduc cu integritate pot modela cursul istoriei. Totuși, acest proces începe cu inimi și minți ancorate în Cristos și în Cuvântul Său.

Respingerea apatiei și asumarea inițiativei

Apatia este unul dintre cei mai mari dușmani ai conducerii evlavioase. Tentația de a ne retrage din fața provocărilor lumii este puternică, dar nu este o opțiune pentru cei care Îl urmează pe Cristos. Marea Trimitere (Matei 28:19-20) ne îndeamnă să mergem în toată lumea, să facem ucenici și să-i învățăm să respecte tot ce a poruncit Cristos. Această misiune cuprinde toate aspectele vieții, de la Biserică și piața muncii până în sălile unde se iau deciziile de guvernare.

Pentru a-și asuma inițiativa, oamenii trebuie să înțeleagă mai întâi miza. Luptele culturale cu care ne confruntăm nu sunt doar politice sau sociale, ci și spirituale. Efeseni 6:12 ne amintește: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Victoria în aceste lupte nu se poate obține doar prin efort omenesc; ea cere putere divină prin rugăciune, post și ascultare credincioasă, precum și disponibilitatea de a rezista tiraniei culturale și politice, rămânând fideli legii lui Dumnezeu.

Exemple istorice și biblice

Scriptura prezintă exemple de oameni care au stat neclintiți pentru Împărăția lui Dumnezeu. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului în ciuda opoziției, iar David l-a înfruntat pe Goliat având credință în Domnul, declarând: „Lupta este a Domnului” (1 Samuel 17:47).

Aceste întâmplări nu sunt relicve ale trecutului; ele sunt amintiri despre puterea lui Dumnezeu de a lucra prin oameni credincioși care se încred în El cu desăvârșire. Oameni precum Martin Luther, care s-a ridicat împotriva corupției din Biserică, și Jonathan Edwards, un lider cu o profundă viziune spirituală, demonstrează cum fidelitatea doctrinară poate transforma atât Biserica, cât și societatea.

Chemarea la rugăciune și acțiune

În final, bărbații trebuie să se unească în rugăciune pentru Biserică și națiune. Rugăciunea este o armă puternică în mâinile credincioșilor, modelând unitatea Bisericii și claritatea teologică. Reflectați asupra Sinodului de la Dort (1618–1619), unde rugăciunea a jucat un rol crucial în păstrarea adevărului doctrinar și în întărirea mărturiei Bisericii. Iacov 5:16 subliniază: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. Prin rugăciune, bărbații își aliniază inimile în raport cu voia lui Dumnezeu și primesc puterea de a acționa în mod curajos și înțelept.

Într-o cultură însetată după adevăr, rugăciunea trebuie să inspire acțiune, manifestată prin slujirea în Biserică, angajamentul civic și vestirea curajoasă a Evangheliei.

Concluzie

Chemarea de a susține Biserica în sfera publică nu este destinată celor slabi de inimă. Este nevoie de bărbați dispuși să accepte sacrificiul, să-și poarte crucea și să-L urmeze pe Cristos cu o determinare neclintită și statornică. Pe măsură ce Împărăția lui Dumnezeu crește, ea are nevoie de bărbați care să-i protejeze porțile, să-i susțină adevărul și să-i poarte lumina în cele mai adânci și întunecate colțuri ale lumii.

Nu se pune problema dacă Biserica și națiunea au nevoie de bărbați evlavioși – certitudinea este că au nevoie de ei. Întrebarea este dacă vei răspunde chemării. Vei lupta pentru Biserică, fiind un apărător al ei, și pentru națiune, ca un martor neîntinat al adevărului? Momentul a sosit.

Ridică-te, ia-ți rolul în primire și contribuie la răspândirea Împărăției lui Dumnezeu prin statornicia ta.

Un articol scris de Virgil Walker pentru G3 Ministries.

A Kingdom that Conquers: Calling Men to Stand | G3 Ministries