O Biblie pentru oameni

După proces, Martin a primit douăzeci și una de zile pentru a se răzgândi. Dacă nu se răzgândea, cărțile sale urmau să fie arse, iar el urma să fie predat imediat autorităților.  Dacă Martin urma să supraviețuiască acestei sentințe, avea nevoie de ajutorul prințului său. Așa că Frederick a făcut un plan.

Martin și prietenii săi au părăsit Worms și au călătorit spre est, spre casa din Wittenberg. Când s-au apropiat de pădurea din afara satului Eisenach, au fost brusc înconjurați de un grup de bărbați călare. Aceștia și-au scos săbiile, iar unul dintre ei a întrebat: „Unde este Martin Luther?”

Înainte ca unul dintre prietenii lui Martin să poată răspunde, un alt călăreț l-a prins pe Martin de mantie și l-a aruncat la pământ. Răpitorii l-au pus pe Martin pe spatele unuia dintre caii lor și au fugit imediat în pădure.

Majoritatea oamenilor au crezut că Martin a fost ucis, însă Prințul Frederick aranjase „răpirea” pentru a-l ține pe Martin în siguranță. Martin a fost ținut în custodie la Castelul Wartburg (supranumit „Wartburgul”), un castel înalt, din piatră, care se înalță deasupra dealurilor împădurite din Pădurea Turingiei. Martin s-a ascuns în fortăreața întunecată și mohorâtă timp de aproape zece luni.

Atât timp cât Martin a stat la Wartburg, papa și oficialii împăratului nu l-au putut găsi. Dar Martin avea alți dușmani. Efeseni 6:12 spune: „Căci nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva … forțelor spirituale ale răului”. Singur în turnul castelului, acuzațiile diavolului i-au umplut mintea lui Martin: Ești tu singurul înțelept? A greșit Biserica în atâtea secole? Ce se întâmplă dacă te înșeli în privința justificării? Ce se întâmplă dacă duci multe suflete cu tine în iad?

Vechea furtună din inima lui Martin a revenit. Era deprimat și nu putea dormi. Apoi și-a amintit de sfatul Dr. Staupitz de a se agăța de Hristos, de a nu mai gândi la sine și de a sluji poporului lui Dumnezeu. Și-a amintit cuvintele mentorului său: „Vei fi un învățător al Bibliei.”

Ce modalitate mai bună de a învăța Cuvântul lui Dumnezeu decât să le dai oamenilor din Germania o Biblie pe care să o poată citi în propria lor limbă? Au existat traduceri ale Bibliei în germană înaintea lui Martin, dar aceste versiuni mai vechi erau greu de citit pentru oamenii obișnuiți. Care era rostul de a folosi cuvinte complicate și pompoase care nu puteau fi înțelese? Martin i-a spus prietenului său, George Spalatin: „Dă-ne cuvinte simple, nu cele de curte sau de castel, căci această carte ar trebui să fie faimoasă pentru simplitatea ei.”

Pentru a-și face traducerea, Martin a studiat din greu pentru a înțelege sensul unui pasaj biblic. De asemenea, s-a uitat la fiecare verset și s-a gândit: Cum ar spune un neamț ceva de felul acesta? Martin s-a luptat, de exemplu, cu Luca 1:28, unde îngerul Gabriel o saluta pe Maria și îi anunța că era însărcinată cu pruncul Isus. Unele versiuni ale Bibliei traduseseră cuvintele sale: „Bucură-te, Marie, plină de har.” Martin a considerat că aceasta traducere nu era clară: „Un neamt poate vorbi despre o geantă plină cu aur sau un butoi plin cu bere, dar cum ar înțelege un german o fată ‘plină de har’?” Martin a crezut că acea traducere nu surprindea esența. „Aș prefera să spun simplu: ‘Liebe Maria’ [‘Maria iubita’]. Ce cuvânt este mai bogat decât acest cuvânt, ‘liebe’?”

Munca de traducere a fost umilitoare pentru Martin. El a scris: „Am hotărât să traduc Biblia în germană. Acest lucru mi-a fost de folos. Dacă nu aș fi făcut-o, poate aș fi murit gândindu-mă că sunt deștept.” Deși munca a fost dificilă, Martin a terminat de tradus întregul Nou Testament din greaca originală în germană în doar unsprezece săptămâni. Timpul petrecut la Wartburg a liniștit tunetul care răsuna în sufletul său. De asemenea, l-a pregătit pentru o altă furtună. În decurs de un an, se va întoarce la Wittenberg, pregătit să facă față problemelor care se dezlănțuiau acolo.