Nu-ți umple orice moment liber cu ceva

Cu cât devin mai conștient de acest obicei inconștient, cu atât acesta mă neliniștește mai tare. Marea problemă nu e că ce găsesc în acele momente de navigare e în mare parte un conținut slab (cu toate că și asta e, cu siguranță, o problemă). Ci faptul că insistarea în a ne umple fiecare minut din viața noastră cu conținut media ne face mai nesăbuiți. Pentru a deveni înțelepți avem nevoie de timp liber în viețile noastre; timp de gândire; spațiu de sinteză; momente de liniște; pauze pentru intelect. Totuși, era telefoanelor inteligente distruge rapid aceste lucruri, îndemnându-ne să umplem orice secundă liberă a vieții cu ceva. Apasă aici! Uită-te la asta! Ascultă acest podcast! Algoritmii sunt creați astfel încât să ne capteze atenția, nu doar parțial, ci total. Ceea ce ne îndobitocește.

Un lucru simplu pe care îl putem face cu toții pentru a deveni mai înțelepți și anume: fă-ți timp pentru a sta în liniște și a medita, în loc să faci ca orice minut să fie acaparat de ceva. 

Suntem speriați de liniște  

Algoritmii internetului profită de dinamica naturii noastre decăzute care a bântuit umanitatea din cele mai vechi timpuri: urâm liniștea. Suntem neliniștiți și nervoși, niciodată cu adevărat în prezent. Mereu e ceva productiv ce ar trebui să facem, nu-i așa? 

Blaise Pascal, în Cugetările sale , se întreabă de ce mereu ne umplem mințile cu trecutul și viitorul, dar rareori ne facem timp pentru prezent.  

Suntem așa de nesăbuiți încât rătăcim în timpuri ce nu ne aparțin și nu ne gândim la singurul care ne aparține cu adevărat; atât de înfumurați încât visăm la timpuri care nu există, zburând orbește pe lângă singurul care este. Adevărul e că prezentul de obicei doare. Noi îl scoatem din peisaj fiindcă ne tulbură și dacă ne încântă, ne pare rău că ne scapă printre degete. 

De ce liniștea timpului prezent e atât de stresantă? Poate că tăcerea neliniștește fiindcă zumzetul constant al zgomotului ne distrage de la realități (precum moartea), cu care noi preferăm să nu ne confruntăm. Oricare ar fi motivul, antipatia noastră față de liniște nu e benefică pentru creșterea noastră spirituală și câștigarea înțelepciunii.  

Mă reîntorc des la Psalmul 46 pentru a mă înrădăcina în suveranitatea lui Dumnezeu, neschimbătoare în vremuri nesigure. Versetul 10 conține una dintre frazele mele preferate din Scripturi: ”Opriți-vă și să știți că eu sunt Dumnezeu.” A te opri – oprirea dintr-o luptă  constantă, dintr-un zgomot frenetic și diversiune- este fundamental legată de cunoaștere. Oprește-te. Și după… ce? Cunoaște-L pe Dumnezeu. Doar în liniște putem începe să înțelegem puterea înviorătoare și sfințenia lui Dumnezeu. “Începutul înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea.” (Proverbe 9:10) 

Uitându-ne pe pereți

În cartea sa utilă, Common Rule (Regula obișnuită – n.tr.), Justin Earley sugerează că momentele noastre libere nu ar trebui umplute cu o rătăcire în online fără rost, ci ar trebui “păstrate pentru holbarea la pereți, care e infinit mai utilă.” 

E greu să te holbezi la pereți, dar încearcă. Spațiul nemediat și liniștea sunt extrem de satisfăcătoare. Dar amândouă presupun disciplină. Trebuie să fim hotărâți în ce privește alegerea tăcerii și liniștii în locul neliniștii și zgomotului erei noastre. Mereu va exista un alt video de privit, articol de citit, podcast de ascultat și carte de citit. Pot aceste lucruri să fie valoroase pentru înțelepciune? Desigur! Dar nu și când ne îndreptăm neobosiți de la un conținut la altul, fără a oferisufletelor noastre o pauză pentru a lasă informația să se sedimenteze și să fie asimilată ca hrană. Mâncând fast-food întreaga zi, te vei îmbolnăvi. La fel este și cu acumularea de informații.  

Nerozia este galopantă astăzi și pentru că rar ne facem timp  să experimentăm liniștea.   

Și asta nu doar pentru că motivele noastre sunt mereu greșite. Tendința protestant-evanghelică de a-ți dori să “răscumperi vremea” folosind fiecare minut este explicabilă. Sunt așa multe ore într-o zi, dar totuși încă atâtea de învățat. Putem astfel să justificăm îmbuibarea cu orice în numele dorinței nobile de a crește, a fi echipat și informat îndeajuns. Dar există exces și pentru lucrurile bune. Un bufet cu cea mai sănătoasă mâncare din lume tot te-ar face bolnav dacă ai mânca prea mult. La fel e și cu imensul “bufet de conținut” care se află pe internet. Ne îmbolnăvește, așa cum am surprins în primul capitol (Information Gluttony) al noii mele cărți, The Wisdom Pyramid. 

De ce nu sunt un mare ascultător de podcast-uri 

Acesta este motivul real pentru care nu ascult podcast-uri. Nu am nimic împotriva podcast-ului ca formă… chiar nimic. Pot fi minunate sau pot fi groaznice. Doar că, printre alte forme de conținut prioritare (majoritatea fiind cărți, filme și muzică), de obicei am puține momente de “printre altele” de-a lungul zilei mele, unde aș putea înghesui un podcast. Condusul e unul din ele. Însă pentru mine, condusul e una dintre singurele mele șanse să gândesc. Aș putea să ascult un podcast când spăl vasele ori fac altă treabă casnică  sau aș putea folosi acel timp prețios să meditez și să mă rog pentru lucrurile care deja îmi inundă mintea. În timp ce grădinăresc sau mă plimb pe-afară, aș putea să ascult un podcast care să îmi umple mintea cu un conținut stimulant. Ori aș putea pur și simplu să îmi hrănesc sufletul cu stimularea senzorială a creației lui Dumnezeu – aerul care suflă, cântecul păsărilor, mirosurile de citrice, sare de mare și iasomie din California de Sud. 

Nu spun că ar trebui să nu mai asculți podcast-uri. Spun că ar trebui să renunți la ceva pentru a-ți face un loc liber în viață. Să recunoști că liniștea e vitală pentru sănătatea ta spirituală într-o eră supra-solicitantă, chiar dacă asta presupune să ratezi un conținut de calitate.  

Brett McCracken, For the Church

Sursa foto: Photo by Joshua Rawson-Harris on Unsplash