„Nu sunteți voi lumești?” (devoțional din 1 Corinteni 3:3)

1 Corinteni 3 a fost unul dintre capitolele citite astăzi (în cadrul programului propus de Robert Murray M’Cheyne). În mod deosebit mi-a atras atenția al treilea verset:

„Pentru că tot lumești sunteți. Într-adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări, nu sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni?”

Trebuie să recunoaștem că, adeseori, asociem faptul de „a fi lumesc” cu anumite manifestări exterioare. Pătrunderea „lumii” în biserică are pentru noi de- a face cu vestimentația, înfățișarea sau instrumente muzicale. Nu, nu spun că lucrurile acestea nu contează!

Apostolul Pavel ne amintește însă că problema este un pic mai profundă. Cei din Corint erau lumești pentru că între ei erau „zavistii, certuri și dezbinări.” Lumea pătrunsese în mijlocul bisericii din Corint prin intermediul atitudinilor firești pe care le manifestau în relațiile dintre ei.

Oare nu este de prisos să mai spun că una dintre marile probleme ale lumii în care trăim este ura? Ura manifestată prin invidie, certuri, răzbunare, dezbinare… Semnul distinctiv al ucenicilor lui Hristos ar trebui să fie dragostea, cu toate formele ei de manifestare (vezi Evanghelia după Ioan).

Atunci când aceasta lipsește, ne spune apostolul Pavel, „suntem lumești și trăim în felul celorlalți oameni” (v. 3). Suntem lumești chiar dacă ne silim să blocăm pătrunderea manifestărilor lumești exterioare. Suntem doar oameni cu un cod vestimentar diferit, dindărătul căruia răzbate aceeași mireasmă lumească a urii.

Să ne dea Domnul gândul mereu bun și necesar al pocăinței și să ne ajute să fim oameni noi și să arătăm oameni noi!