Nu fi ca un catâr!

Gândiți-vă la oamenii lui Dumnezeu ca la o fermă cu tot felul de animale. Dumnezeu are grijă de animalele Sale, le arată unde trebuie să meargă și le asigură un staul în care să fie protejate.

În această fermă există totuși un animal care Îi dă bătăi de cap lui Dumnezeu, și anume, catârul. Este prost și încăpățânat – și nu putem să ne dăm seama dacă e mai prost decât încăpățânat sau invers. 

Lui Dumnezeu Îi place să-și aducă animalele în staul ca să le hrănească și să le ofere adăpost, învățându-le că fiecare are un nume și strigându-le pe acest nume. „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmul 32:8).

Catârul, însă, nu reacționează la acest tip de stimuli. El nu are pricepere. Așa că Dumnezeu e nevoit să plece după el pe câmp, să-i pună frâul și zăbala în gură și să-l târască cu forța până în grajd.

Nu acesta este modul în care Dumnezeu vrea ca animalele Lui să vină la El pentru binecuvântare și protecție.

Într-o zi o să fie prea târziu pentru acest catâr. Va fi prins de grindină și lovit de fulger, iar când va veni în fugă către staul, ușa va fi închisă.

Prin urmare, să nu fim ca acest catâr. „Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală.”

În schimb, orice om evlavios să vină la Dumnezeu prin rugăciune atât timp cât El poate fi găsit (Psalmul 32:6).

Ce să facem ca să nu fim ca un catâr? Se ne smerim, să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne mărturisim păcatele și să acceptăm – ca niște pui de fermă neajutorați – îndrumările lui Dumnezeu către staulul protecției și purtării Lui de grijă.

Articol scris de John Piper pentru Desiring God

(https://www.desiringgod.org/articles/dont-be-like-the-mule).