Nightbirde, cum poate fi OK?

Numele de Jane Marczewski poate că nu îți sună cunoscut, dar numele ei de scenă, Nightbirde, a devenit faimos peste noapte. Având 30 de ani, născută în Zanesville, Ohio, a apărut în cel de-al 16-lea sezon al emisiunii America’s Got Talent în iunie (n.tr. 2021), interpretând cântecul original ”It’s OK” (n.tr. ”E în regulă”). Simon Cowell, cel aparent-imposibil-de-impresionat, cu lacrimi în ochi, a apăsat mult doritul Golden Buzzer, propulsând-o în etapele finale cu transmisie directă. Câteva zile mai târziu, cântecul “It’s OK” urca în primele clasamente ale iTunes.Ironia e că viața lui Nightbirde pare orice altceva, dar nu OK. În 2017, Nightbirde a primit prima dată diagnosticul pe care toți îl detestăm: cancer. A aflat că mai are 6 luni de viață și a început lupta cu cancerul la sân în stadiul trei. În 2018 a fost declarată vindecată, dar bucuria a fost de scurtă durată. Doar câteva luni mai târziu a început o a doua luptă cu cancerul, având șanse de supraviețuire de ordinul unităților. De parcă nu ar fi fost suficient, a rămas singură în această bătălie atunci când soțul ei (cu care era căsătorită de 5 ani) a părăsit-o. A continuat să lupte singură, câștigând și a doua bătălie în iulie 2020. În 8 iunie (n.tr. 2021), Nightbirde a mers la o audiție pentru America’s Got Talent, captivând juriul și publicul. După terminarea cântecului, a dezvăluit că boala se reîntorsese, de această dată în ficat, coloana vertebrală și plămâni. Gazda emisiunii, Terry Crews a spus: “Tu ești vocea pe care toți trebuie să o auzim anul acesta”.

Cântând în întuneric

De ce este această voce neobișnuită cea pe care trebuie să o auzim în momentul de față? Cu cuvintele ei, Nightbirde ne răspunde: “Sunt mult mai mult decât suma lucrurilor rele care mi s-au întâmplat.” Care este speranța ei, în ciuda circumstanțelor? Cum poate să spună că “E OK”, când, evident, nu e? America este fascinată, deoarece speranța și bucuria nu sunt o reacție naturală atunci când viața ți se năruie. Atunci de unde vine speranța lui Nightbirde? Dintr-un loc misterios, pe care o emisiune de pe NBC puțin probabil că îl va cerceta: Dumnezeu. Într-un interviu, Nightbirde a spus:“Cred că Dumnezeu poate să vindece într-o secundă. De asemenea, cred că El <<nu mă lipsește de niciun bine>>, așa că Dumnezeu dorea să crească în mine ceva şi dacă El ar fi retras aceste greutăți prea devreme, ar fi retras și miracolele pe care le producea în duhul meu.” Așa cum a scris într-o postare de pe blogul ei, în 3 mai: “Poate că n-am observat ceea ce Dumnezeu ne-a arătat atunci când s-a prezentat: că se va târî prin țărână să ne fie aproape, ne va umple pieptul cu aer atunci când nu vom ști cum să respirăm.” Până și numele ei de scenă transmite speranță. L-a ales deoarece a visat păsările cum cântă în întuneric trei nopți la rând.“Vreau să fiu și eu așa, chiar dacă sunt într-o situație întunecată și nu văd niciun semn care să-mi spună că se va termina în curând”, a spus ea. “Vreau să fiu acea pasăre care cântă anticipând lucrurile bune care cred că vor veni.”

Suferința neromantizată

Nightbirde nu-și romantizează suferința. Într-un articol de pe blog, “Dumnezeu este pe podeaua din baie”, descrie în mod poetic modul în care s-a luptat cu Dumnezeu în această încercare: “Îmi reamintesc că mă rog unui Dumnezeu care i-a lăsat pe Israeliți să rătăcească decenii de-a rândul. L-au implorat să-i lase să ajungă la Tărâmul Promis dar, în schimb, El i-a lăsat să pribegească, răspunzând rugăciunilor pe care ei nu le-au rostit. Timp de 40 de ani, încălțămintea nu li s-a învechit. Focul le lumina calea în fiecare noapte. În fiecare dimineață, le-a trimis pâine de îndurare din ceruri. Caut cu înfrigurare răspuns la rugăciunile pe care nu le-am rostit.” În alt articol, ea scrie: “Când e vorba de durere, Dumnezeu adeseori nu își ia rolul de a o îndepărta. În schimb, mai adăugă ceva la ea. Este un Dătător, mai mult decât unul care ia. Nu-mi îndepărtează întunericul, ci imi dă lumină. Nu mă scutește de sete, ci imi aduce apă. Nu îmi vindecă singuratatea, ci vine aproape. De ce credem oare că dacă suntem în durere, înseamnă că Dumnezeu este departe?” În durerea ei, Nightbirde are speranță. De ce? Pentru că acolo, Dumnezeu este cel mai aproape. “Încă ma clatin, plină de durere. Încă implor, mă târguiesc, am pretenții, dispar. Cred că asta înseamnă că am mai multe motive să spun <<mulțumesc>>, deoarece Dumnezeu se apropie de mine. Din nou. Din nou. Din nou. Indiferent de câte ori este izgonit.” Mă identific cu Nightbirde în durerea, dar și speranța ei. Și eu, la rândul meu, am primit un diagnostic de cancer care mi-a dat viața peste cap, înainte de a împlini 30 de ani. La 4 săptămâni după nașterea primului meu copil, bucuria maternității a fost răsturnată de valuri de frică și îndoială, odată ce bătălia mea cu cancerul a început. Greața și vărsăturile au devenit prieteni apropiați. M-am certat cu Dumnezeu, la fel cum Nightbirde o face. La rândul meu, am știut că Dumnezeu este pe podeaua din baie. S-a apropiat de mine în momentele cele mai dificile și mi-a dat speranța prezenței Lui. Nu a fost dezgustat de mânia mea, de boala mea sau de lacrimile mele. S-a apropiat și am înțeles: speranța este cea mai limpede atunci când nu mai avem de ce să ne agățăm.

Podeaua din baie a umanității

Este vreun loc mai umil unde Dumnezeu să se apropie de noi? Da. La cruce. Dumnezeu Fiul s-a întrupat și a intrat în această lume distrusă de păcat, lovită de cancer, pentru a ne elibera de ea. Isus a mers de bunăvoie la cruce și a simțit suferința pe care păcatul nostru o merita pentru a ne da ceea ce El merita pentru viața Sa neprihanită. Poți să numești crucea podeaua din baie a umanității. Dumnezeu ne-a întâlnit acolo. Aceasta este speranța pe care Nightbirde o transmite lumii întregi. Este o speranță pe care lumea, deși fascinată, nu este în stare s-o obțină de una singură. Este speranța Evangheliei,care ne ajută nu numai să răbdam, dar să ne și bucurăm în mijlocul încercării. America este fascinată de Nightbirde, nu doar din cauză că povestea ei este captivantă, ci mai ales din cauză că pare a avea ceva impalpabil, pe care toți îl dorim. Sau, mai degrabă, pe cineva: pe Dumnezeul care ne știe durerea, ne însoțește în durerea noastra și ne-o răscumpără. Cu Dumnezeu, putem avea la rândul nostru o speranță care ne îngăduie să cântăm, alături de Nightbirde, cel mai nepotrivit refren, într-o lume a bolii și a morții: “E OK.”

Tradus de pe The Gospel Coalition

Scris de Angela Davis

Sursa foto: NBC