Modul subtil în care poți să îți irosești viața – Confesiunile unui leneș sofisticat

Prin “a trăi” înțeleg a trăi cu un scop, nedistras de placeri deșarte. Ți-ai dori calitatea acelor cinci ani? Ar putea acești cinci ani să fie mai înflăcărați pentru Dumnezeu și Împărăția Lui și față de cei din jur decât deceniile de nimicuri și zarvă fără ispravă?

Să navighezi sub lumina stelelor vieții, cu vântul bătându-ți în față, înconjurat de simfonia valurilor care se sparg, în loc să te târăști de la prânz la cină, de la un episod la altul, de la un an la altul.

Simți cât de prețios este timpul, trăiești cu adevărat? O strângere de mână a soțului sau a soției și orice gest mărunt și banal poate căpăta o nouă semnificație când ne gândim că apare în întrezărirea scurtă a stelei căzătoare numită “viață”.

Binele pe care l-aș fi putut face

Mă cutremur gândindu-mă la câte momente importante am irosit. Ore întregi, risipite fără tristețe și fără să-mi dau seama. Am schimbat nestemate pe pietre.

Deși sunt conștient de vestea bună – că aceste neglijențe din partea mea nu vor avea ultimul cuvânt, ci harul Său – simt povara timpului irosit. Când conștientizez valoarea timpului, posibilitățile pe care le am în orice interval de timp dat, oftez gândindu-mă la câte momente s-au risipit. Mă întorc spre Dumnezeu pentru a primi har și ajutor în a-mi administra mai bine timpul rămas.

Timpul petrecut la locul de muncă – cât de mult bine aș fi putut face, bine care ar fi rămas după mine, dacă nu aș fi fost împiedicat de lenea și neatenția mea?

Ceea ce m-a împiedicat să realizez lucrul acesta despre mine a fost faptul că nu m-am considerat leneș. Îmi termin treburile. Uneori, am lucrat din greu. Nimeni nu ar fi putut spune că dorm prea mult, că îmi neglijez studiile sau că amân ceea ce am de făcut la nesfârșit. Însă, privind în urmă, îmi dau seama că am trăit precum un leneș sofisticat, caracterizat de câteva lucruri.

1. Încet în a începe

Leneșul clasic nu începe ceea ce are de făcut. Îl auzim strigând din pat: “Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!” (Proverbe 22:13, 26:13). Ar merge la muncă la fel ca restul oamenilor, dacă nu ar fi pericolele iminente.

Scuzele mele nu au devenit chiar atât de absurde și în cele din urmă îmi încep activitatea. Leii răcnind pe uliță nu mă sperie, însă mă întârzie. Când văd muntele de îndatoriri care mă așteaptă, mi se pare că am nevoie de puțină relaxare înainte de a-mi începe activitatea – social media sau îmi verific emailurile sau iau o gustare. Câte ore am risipit făcându-mi curaj să încep lucrul dificil din fața mea?

2. Grabnic în a lua o pauză

Leneșul tradițional “îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură” (Proverbe 19:24). Aceasta este poza lui de profil. Este în viață, dar nu este viu. Un om, dar nu întru totul. John Foster îi scrie un epitaf pe masură: “Aici odihnește o persoană care nu a pierdut nimic fiind îngropată, deoarece este la fel de bună sub pământ cum era și deasupra” (An Essay on the Improvement of Time).

Prin harul lui Dumnezeu, nu sunt un astfel de om. Mâinile mele îmi ascultă comenzile, însă nu chiar atunci. Sunt grabnic în a mă bucura de pauze de la lucrul pe care eram dator să îl fac. “Este destul pentru moment, nu vreau să exagerez”. Un om harnic ar fi putut termina aceeași treabă fără pauză într-un timp mult mai scurt. Un om harnic ar fi terminat munca de-o viață a altcuiva scurtând pauzele.

3. Disponibil pentru a fi întrerupt

Am dat din atenția mea celor care profită de distrageri. Fiecare mesaj și video de pe Youtube pare mult mai interesant atunci când sunt în toiul lucrului. Fiecare zi îmi oferă multiple ocazii de a mă opri din ceea ce fac.

Leneșul clasic știe ce înseamnă să te abați puțin de la calea pe care trebuie să mergi. “<<Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin, ca să mă odihnesc…>> Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.” (Proverbe 24:33-34).

Hoțul timpului de azi e un pitic. Este specializat în lucruri mărunte. Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai cauți puțin pe Internet, să mai scrii un mesaj scurt, să te mai uiți puțin pe Facebook etc.

Vinde distrageri în timpul activității tale și, deși accepta sume importante, preferă monede și sume mici: zece minute, cincisprezece minute, douăzeci de minute – sume inofensive ale încrucișării brațelor.

Eu, leneșul sofisticat, ca un tânăr care conduce o mașină cu transmisie manuală pentru prima dată, m-am pornit și m-am oprit de nenumărate ori. În timp ce leneșul clasic s-ar putea să nu se trezească până ce nu a fost jefuit de tot ce avea, eu mă întorc acasă cu câțiva lei în minus în fiecare zi. Nu pot estima suma totală.

4. Ocolirea muncii grele

Acesta este cel mai inteligent șiretlic al leneșului sofisticat: muncește pentru a evita munca mai grea. Este precum copilul care își vede tatăl venind acasă și se grăbește să ducă gunoiul pentru ca fratelui său să îi rămână săpatul grădinii. Muncește doar când e necesar, pentru a se scuti pe sine de o muncă dificilă mai târziu.

Însă rezultatul este ca al leneșului clasic: “Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.” (Proverbe 24:30-31).

Textul nu ne spune despre ceea ce se află în casa leneșului sofisticat – vasele aproape în totalitate spălate, hainele curate și cuvertura care acoperă patul nefăcut. Adesea, am făcut muncile ușoare din casă, lăsând lucrurile grele nefăcute.

Rob bun și credincios

Timpul este mult prea prețios pentru a-l lăsa să ne scape din mâini. Cei care sunt aproape de mormânt îi estimează mai bine valoarea. Binecuvântați suntem noi dacă ne trezim înainte de a ne apropia de somnul veșnic! Isus ne oferă ajutor în administrarea vieților noastre în pilda talanților. Robului credincios care se încrede în Stăpânul lui, Îl iubește, Îl crede și cunoaște privilegiul de a fi în serviciul Acestuia, investește și aduce pe lângă cei cinci talanți încă cinci, iar Stăpânul îi spune: “Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21).

Robului leneș, căruia îi era frică de Stăpân și suspicios pe motivele Acestuia, își îngroapă talantul în pământ. Nu îl pierde, dar nici nu îl investește. Acestui om, Stăpânul îi spune: “Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat, prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!… Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’” (Matei 25:26-27, 30).

Leneșul sofisticat, care nu apare în pilda Mântuitorului, este cel căruia Stăpânul i-a dat cinci talanți, iar el câștigă pe lângă aceștia încă doi, în loc de cinci. Ar fi putut să aducă dublu, însă a irosit timpul pe lucruri de nimic.

Indiferent că mai avem de trăit cinci sau cincizeci de ani, viața este un lucru prea prețios pentru a o irosi. Celorlalți robi care se regăsesc în situația mea, gândiți-vă la gloria care ne așteaptă. “Bine, rob bun și credincios” – ce laudă eternă! “Te voi pune peste multe lucruri” – o administrație eternă. “Intră în bucuria Stăpânului tău!” – o bucurie nepieritoare a unei vieți cu Dumnezeu.

Să nu ne îndrume acestea către o viață în credincioșie și dependență de Mântuitorul nostru?

Greg Morse, DesiringGod

Sursa foto: Photo by Adrian Swancar on Unsplash