Minunea minunilor! – despre Cortul Întâlnirii (1)

Alergăm la Scripturi pentru a găsi lumină, mângâiere, încurajare, călăuzire, dar, ajunși aici, ne întrebăm în ce fel ne ajută toate aceste detalii despre Cortul Întâlnirii? Unii vor parcurge aceste capitole, conduși fiind de un puternic spirit de disciplină. Alții le vor sări. Unora, din păcate, li se va întări convingerea că parcurgerea integrală a Bibliei nu este o idee prea bună.

Atunci când citim Scripturile, suntem conduși de principiul pe care apostolul Pavel îl exprimă în 2 Timotei 3:16: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos!”. Afirmația aceasta presupune, printre altele, că și aceste capitole aride ne sunt folositoare și pot să modeleze viața noastră întru cunoașterea lui Hristos și sfințire. Ce-i drept, în această situație trebuie să săpăm mai adânc, dar suntem convinși că răsplata va fi pe măsură.

Astfel, în textul de azi, dar și în alte texte ce vor urma, vom încerca să deslușim câteva principii legate de Cortul Întâlnirii. Nu va exista întotdeauna o corespondență perfectă între textele explicate și cele citite în cadrul programului nostru de citire a Bibliei, dar sper totuși ca aceste texte să fie de folos celor care au ajuns cu citirea în aceste zile la Exodul 25-31. Evident, vom privi la Cortul Întâlnirii și la lucrările realizate acolo prin lentila furnizată de Noul Testament, prin prisma Persoanei și a lucrării desăvârșite a Domnului nostru Isus Hristos.

În primul rând, să observăm dorința lui Dumnezeu de a locui în mijlocul poporului. Aceasta era menirea cortului: „Să-mi facă un locaș sfânt și eu voi locui în mijlocul lor” (Exodul 25:8). Am putea trece repede peste acest verset, dar cred că ar fi potrivit să ne oprim câteva clipe și să înțelegem CINE este Cel Ce își exprimă intenția de a locui în mijlocul poporului. Este Cel care tocmai a demonstrat, într-un adevărat tur de forță, că este Creatorul, Susținătorul și Stăpânitorul tuturor lucrurilor! Că este Dumnezeu suprem și că nimeni, absolut nimeni, nu se poate ridica deasupra Lui.

Este uimitor cum Domnul Cerului și al Pământului, Domnul întregului univers, privește peste tabăra evreilor, peste corturile împrăștiate peste fața pustiei și cere… să I se facă și Lui un cort pentru a locui în mijlocul lor. Cine era EL? Tocmai am spus. Cine erau ei? Un popor de sclavi, tocmai eliberați. DE CE ar locui Domnul în mijlocul lor? Nu există decât un singur răspuns: HARUL lui. Da, întreaga Biblie, spre deosebire de ceea ce susține opinia generală, este o carte a harului.

Evreii ar fi trebuit să înțeleagă că aceasta este „Slava Lor”, pricina lor de fală, de mândrie, după cum avea să observe însuși Moise mai târziu: „El este slava ta, El este Dumnezeul Tău” (Deuteronom 10:21). Ei nu se puteau lăuda cu o țară frumoasă: nu o aveau încă. Nu se puteau lăuda cu o armată puternică: și aceasta era într-o stare incipientă. Se puteau însă lăuda cu Domnul, iar aceasta era mai mult decât suficient.

Cât de minunat că Domnul poruncește să se facă un cort pentru a locui în mijlocul poporului. Dar mai minunat este ceea ce ne descrie evanghelistul Ioan: „Și Cuvântul (Domnul Isus Hristos) s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14). Paralele cu Exodul 25:8 este evidentă. Ba mai mult, comentatorii ne spun că „a locuit” ar trebui tradus cu un cuvânt care ne lipsește: „a cortuit.” Prin venirea Lui între noi am primit „har după har” (vezi Ioan 1:16) pentru că „în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coleseni 2:9).

La fel de glorios este ceea ce ne spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:19: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” Dumnezeu nu mai locuiește acum într-un cort sau într-un templu, ci… în mine și în tine!

Să ne bucurăm de harul care ne-a fost acordat. Să păstrăm templul curat, pentru ca Slava să poată străluci! Și, așa cum spuneau versurile unei cântări, „să purtăm în umilință povara slavei” lui Dumnezeu care a venit să locuiască în noi! Ah, minunea minunilor!