Minciuna

Minciuna! Sînt păcate pe care unii dintre noi nu le-ar face din diferite motive. Dar de mințit am mințit cu toții. Prima minciună apare uneori chiar înainte de a putea vorbi articulat, de la primele comunicări, înainte de a merge. Ne-am manipulat părinții prin plîns isteric încă de la cîteva luni de zile. Minciuna este la îndemînă, ușor de comis și este adînc înrădăcinată în firea noastră carnală. “În păcat m-a zămislit mama mea”, spune Psalmistul. Asta înseamnă că am moștenit starea mincinoșilor. Și pentru că este atît de la îndemînă și atît de înrădăcinată în noi, de aceea ne este și așa de greu să ne lăsăm de minciună.

Căderea lui Adam a fost produsă de minciună: “Oare a zis Dumnezeu? N-a zis …” Îndoiala și pervertirea cuvîntului lui Dumnezeu au fost metodele prin care diavolul le-a sucit mințile primilor oameni, cufundîndu-i într-o realitate modificată. El însuși, diavolul, satana, este numit ”tată al minciunii”.

Dumnezeu urăște cu pasiune acest păcat, de aceea îl așază între cele 10 porunci: ”Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău!”, în Proverbe 12:22: “Buzele mincinoase sunt urîte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuți.”

Dacă ar fi să imaginăm o taxonomie a minciunii, bibliografia este largă și literatura pe tema aceasta este greu de epuizat, dar, dacă survolăm puțin cîteva articole îndemînă, putem enumera mai multe tipuri de minciuni. Iată o încercare de sinteză și clasificare din mai multe surse:

1. Tăcere asupra adevărului: nu spui și lași pe alții să tragă concluzii, eventual manipulînd contextul în care tăcerea ta să capete semnificații opuse adevărului.

2. Spui doar jumătate de adevăr, ca în cazul lui Avram cu Sara, lăsîndu-l pe celălalt să creeze un alt context hermeneutic prin care să se îndepărteze de adevăr.

3. Minciună prin ascunderea totală a adevărului și deturnarea semnificației faptelor: cazul Acan.

4. Minciună prin interpretarea răuvoitoare a poruncilor lui Dumnezeu: ”Oare a zis Dumnezeu chiar acest lucru? Să reinterpretăm în altă cheie! El vrea să vă țină proști, să nu cunoașteți, vrea să vă frustreze de toată cunoașterea posibilă!” … Satan.

5. Minciună prin împotrivirea față de adevăr. Vezi ereticii și dușmanii Evangheliei din Epistolele Pauline.

6. La acestea putem adăuga minciuna sociopatică, minciuna narcisistului, exagerarea histrionului etc. Nu discutăm și nu ne ocupă aici de așa numita “minciună legitimă” (ascunderea evreilor în casă și mințirea naziștilor – Steinhardt are un pasaj memorabil despre cazul în care Satana îți cere să rostești ”adevărul”).

7. Dar poate că cea mai gravă și spectaculoasă formă a minciunii este să te minți pe tine însuți – să te înșeli cu voia asupra identității tale, parcursului de viață, realizărilor tale. Rețelele de socializare ne-au oferit acum o nouă tentație și noi posibilități de a-i minți pe alții și pe noi înșine în privința succesului personal, familial, profesional și social.

Ce spune NT despre Minciună?

Minciuna nu este compatibilă cu omul înnoit în Cristos, cu cel născut din nou. Coloseni 3:9 – ”Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui!”. Minciuna nu este compatibilă cu harul lui Dumnezeu, venit prin sîngele lui Cristos:

1 Timotei 1: 8-11: “Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebuințează bine, căci știm că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, necurați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoși, pentru cei ce jură strâmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase.”

Minciuna nu este compatibilă cu cineva care pretinde că este în relație personală cu Isus Cristos și cu Dumnezeu Tatăl și Duhul Adevărului. În Ioan 14:6 Isus spune că El este Calea, Adevărul și Viața. Dacă Isus este Adevărul, atunci orice minciună este o poziționare ontologic contrară lui Isus. Devenim și sîntem minciună, nu numai că spunem minciuni, trăim în minciună, ci devenim minciună prin asumarea unui stil de viață mincinos.

Dacă așa stau lucrurile și dacă nu poate exista o terță poziție față de Adevăr sau Minciună, față de Isus sau Diavol, asta înseamnă că oricine minte și se complace în minciună va merge în iad, unde este Satan, tatăl minciunii și îngerii lui. Iată ce spune Apocalipsa 21:8 ”Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Minciuna este la fel de gravă precum necredința, uciderea, curvia, vrăjitoria, închinarea la idoli, fapte pentru care oamenii sînt trimiși în iad. Apocalipsa 21:27: “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.” și Apocalipsa 22:15: “Afară sunt câinii , vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună!”

Ce concluzii putem trage de aici?

Dumnezeu este dușmanul minciunii. El este adevărul. Nu poți fi și de partea tatălui minciunii și de partea Celui care spune că este Adevărul și că nu poate să mintă.

O viață în minciună te plasează deja de partea Diavolului și la finalul vieții vei fi cu el. Acestea se întîmplă din perspectiva veșnicie, dar nici în viața aceasta nu este mai ușor, dacă îți continui stilul de viață mincinos și duplicitar:

1. Minciuna distruge sănătatea fizică. Nu sîntem creați să mințim. Detectorul de minciuni se bazează tocmai pe faptul că fiecare dintre noi avem reacții biologice violente negative în momentul în care mințim.

2. Minciuna distruge sănătatea mintală. Duplicitatea permanentă duce la tot felul de schizoidii și repoziționări față de realitate.

3. Minciuna distruge relații, prietenii, familii, căsnicie.

4. Minciuna distruge încrederea și credibilitatea. Odată prins cu minciuna, rata ta de credibilitate scade și, după mai multe minciuni, nu vei mai căpăta încredere din partea nimănui.

5. Minciuna îți distruge viața socială,

6. Minciuna îți distruge viața economică – îți pierzi slujba, contracte, înțelegeri.

7. Minciuna îți distruge reputația. Un nume bun este mai de preț decît mult aur sau argint.

Soluția pare simplistă, rețetaristă, dar în practică funcționează. Nu există metode complexe, lungi sesiuni de consiliere, practici în mai mulți pași. Este simplu: Efeseni 4:25: “De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”

Trebuie să ne lăsăm de minciună din dragoste, pentru că Îl iubim pe Cristos – Adevărul, pentru în noi locuiește Duhul Adevărului, pentru că îl avem ca Tată pe Cel Adevărat, dar și din spaimă, pentru că mințind ne distrugem viața interioară, viața relațională, viața socială, viața eclesială, afectăm Trupul bisericii, precum Acan s-a distrus pe sine și a luat toată familia după el în mormînt.

Una dintre cele mai puternice imagini care mă fac să mă cutremur de scîrbă, ca atunci cînd îmi vin în minte șobolani, este generată de răspunsul la întrebarea unui păstor mai bătrîn, ani în urmă:

”Dacă Satana este tatăl minciunii, atunci cine este mama? Ha! Hai să te văd!”.

”Nu știu!” i-am răspuns.

”Cine minte … ăla e! Dacă Satana e tatăl, atunci își găsește o stricată cu care să se împerecheze ca să facă copii, adică minciunelele … ”.

Cutremurătoare și scîrboasă imagine, dar bună să ne aducă aminte că nu putem avea loialități împărțite. Nu putem sluji și luminii și întunericului, nu putem sta și la dreapta și la stînga, nu putem sluji și Adevărului și minciunii.