Istorisirea Mielului începe demult, demult… Cât de demult? Nu doar înainte de a fi noi, dar chiar înainte de a fi lumea. Istorisirea nu începe pe pământ, ci undeva departe, departe… într-un loc pe care noi îl numim cer. Acolo, locuiau, dintotdeauna, un Tată, cu Fiul Lui. Erau ființe strălucitoare, puternice și bune. Veacurile și mileniile se scurgeau, în timp ce cei doi se bucurau de o părtășie desăvârșită. De fapt, nu este foarte corect să spunem că se scurgeau mileniile, pentru că timpul încă nu exista. Pe lângă ei, mai făcuseră la un moment dat ființe strălucitoare, care stăteau în prezența lor și le slujeau. Aceste ființe se numesc, după cum bine știți… îngeri.
În mintea și inima Tatălui se înfiripa însă un plan. Un plan minunat. Era vorba despre crearea unei lumi! Da, crearea unei lumi pentru că, după cum v-am spus, Tatăl era puternic. Toate planurile Sale, Tatăl le scrisese într-o carte, care acum era sigilată. Înainte de a se apuca de lucru însă, Tatăl a împărtășit planul Său Fiului. Așa cum făcea întotdeauna. Fiul era încântat și pe măsură ce auzea planul, gândurile Tatălui deveneau gândurile Lui și simțea că este dornic să se apuce de treabă și să înceapă de îndată lucrul. Și atunci când îngerii au fost creați, Fiul era cel care îi făcuse. Și de data aceasta, El urma să fie Meșterul, cel care va făuri lumea, așa cum a gândit-o Tatăl, pentru că, pentru El, nu exista plăcere mai mare decât să împlinească dorințele Tatălui Său.
În planul Tatălui era vorba despre o lume frumoasă, cu câmpii, cu munți, cu izvoare, cu cele mai bune roade. Ba mai mult, acolo urmau să fie tot felul de făpturi. Una dintre ele, urma să fie cea mai minunată. În cele din urmă, toată lumea urma să fie creată pentru această făptură. Totul trebuia să fie făcut în așa fel încât aceasta să se bucure de lumea creată. Dar, mai mult ca orice, planul Tatălui era ca această făptură să locuiască împreună cu El și cu Fiul. Să fie un fel de copil al Lui.
Lucrurile erau ca făcute. Fiul era dornic să se apuce de treabă. Dintotdeauna fusese gata să împlinească orice cuvânt al Tatălui, așa că mâna Lui era întinsă, gata să primească acea carte, să îi rupă cele șapte sigilii și să se apuce de treabă. Tatăl însă nu îi întindea cartea…
Tatăl privea însă adânc în viitor și vedea cum făptura minunată pe care o creează și o înconjoară cu toată dragostea, îi întoarce spatele și pleacă tot mai departe de El; se umple de răutate și se poartă cu răutate. Doar un Miel o va putea salva și aduce înapoi acasă, pentru că doar un Miel este lipsit de răutate și nevinovat. Doar un Miel putea să îndure răutatea celorlalte făpturi și să nu lovească, ba chiar nici să nu se apere, ci să o ia asupra Lui. Pentru ca lucrul să poată începe însă era nevoie nu doar de un Meșter priceput și puternic, așa cum era Fiul, ci și de un Miel.
O tăcere adâncă și lungă s-a lăsat… Da, fără îndoială, Fiul avea puterea să facă lumea, întocmai după planurile pe care Tatăl le-a scris în acea carte și era gata să se apuce de treabă. Dar lucrul nu putea începe, până când nu se găsea un Miel. Un miel care să fie înjunghiat și al cărui sânge să curgă… Tatăl nu dorea să creeze o lume pe care să nu o poată salva. Îngerii s-au dat înapoi cu groază. Acum, Tatăl spusese tot ce avea de spus și stătea cu cartea întinsă, dar nimeni nu întindea mâna să o ia. Îngerii priveau speriați. Încântarea care îi cuprinsese pe toți a fost înlocuită de o tăcere asurzitoare. Să rămână neîmplinit acel plan minunat? Nimeni nu e în stare să îl împlinească?
Dintr-o dată, un strigăt de uimire țâșni de pe buzele tuturor. Fiul a pășit și a luat cartea. Un fior i-a cuprins pe toți îngerii care au căzut cu fețele la pământ și s-au închinat înaintea Lui și au izbucnit în cântări de laudă.
Sigiliul cărții a fost rupt, iar fiul s-a apucat de treabă! Și-a suflecat mâinile și s-a apucat de lucru… Lumea era minunată, făcută exact după planul scris în carte. Dar oricât ar fi fost de minunată la început, lumea a căzut, așa cum știuse Tatăl. În scurtă vreme, oamenii au început să Îl urască pe Cel care îi crease; au început să se urască unii pe alții și chiar să se ucidă… Și ar fi rămas așa, dacă nu ar fi venit între ei Mielul Lui Dumnezeu.
Într-o noapte întunecată, câțiva păstori aveau grijă de oile lor și de mielușeii care începuseră deja să apară. În puterea nopții, au apărut o mulțime de îngeri. Acei îngeri care au stat mereu în prezența Tatălui și a Fiului și care se închinaseră înaintea Mielului în veșnicia trecută, erau acum aici ca să îi anunțe Venirea. Păstorii s-au speriat de-a binelea, dar au mers totuși să Îl caute pe prunc. În graba și frica lor, nu au știu ce să Îi ducă, așa că au pus mâna pe un miel. Când au ajuns acolo, spre mirarea lor, pruncul era așezat într-o iesle, între alți miei cu mamele lor…
Când copilașul din iesle a crescut și avea undeva la treizeci de ani, s-a întâlnit cu cel mai mare profet de atunci, Ioan. Acesta L-a măsurat de sus până jos, după care a rostit, cu vocea lui puternică: „Iată Mielul lui Dumnezeu…”
Peste trei ani, în timp ce iudeii se pregăteau să sărbătorească Paștele și, spre groaza și disperarea copiilor lor, părinții mergeau cu mieii spre templu, să fie înjunghiați, copilașul care s-a născut între miei și care a fost numit miel, era așezat pe o cruce. Mâinile pe care și le suflecase ca să creeze lumea, erau acum țintuite în cuie. În timp ce Crucea era înălțată și sângele îi șiroia, L-a strigat pe Tatăl. Pe Tatăl lângă cu care a fost dintotdeauna într-o părtășie perfectă. Pentru prima dată, Tatăl nu i-a răspuns. În ceruri se făcuse tăcere, ca la început, ca în acel moment când Tatăl stătea cu cartea întinsă și nimeni nu o lua. După ce sângele a mai curs o vreme, Mielul, a strigat „S-a isprăvit” și Și-a plecat capul! În acea secundă, deși pământul nu auzea cerul, a izbucnit din nou în cântare, la fel ca atunci, înainte de întemeierea lumii.
Istorisirea Mielului nu s-a sfârșit. Când ultimul capitol din carte va fi adus la îndeplinire, vom fi și noi împreună cu îngerii și ne vom bucura de o părtășie nesfârșită cu Tatăl și cu Fiul Lui, în cea mai minunată dintre lumi.
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter