Mesajul de Crăciun al regelui Charles reflectă o Britanie post-creștină

Timp de șaptezeci dintre acești ani, mesajul de Crăciun a fost transmis de regina Elisabeta, dar, din cauza decesului acesteia în septembrie, mesajul din acest an a fost transmis de regele Charles al III-lea. Mesajul său a fost asemănător cu prima predică rostită de un nou pastor care a succedat unui predecesor foarte iubit, cu o vechime îndelungată. Mesajul lui Charles a aruncat lumină asupra stării spirituale a Marii Britanii contemporane și asupra credinței regelui însuși.

Având în vedere că Marea Britanie este o monarhie constituțională, iar regele nu are nicio putere executivă, ci este doar un șef de stat simbolic, există foarte puține ocazii în care monarhul se poate adresa personal națiunii. Aproape toate celelalte discursuri sunt scrise pentru rege de către guvern sau, cel puțin, aprobate de acesta.

Mesajul de Crăciun este o ocazie pentru monarh de a-și împărtăși inima cu națiunea și a oferit invariabil ocazia de a îndemna la unitate națională și de a aduce alinare în vremuri de criză. Deși monarhul poate vorbi personal, regretata regină a fost întotdeauna atentă să evite orice fel de comentariu politic deschis, deși comentatorii erau atenți la subtext.

Primul mesaj de Crăciun al regelui Charles a fost astfel așteptat cu nerăbdare. În calitate de Prinț de Wales, a fost deschis la multe probleme sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi mediul înconjurător, și a manifestat o preocupare de-a lungul vieții pentru britanicii defavorizați, înființând Prince’s Trust pentru a-i ajuta pe tineri.

Mesajul de Crăciun din acest an a fost transmis în contextul unei crize dureroase a costurilor de trai, cauzată de inflație, în special de creșterea prețurilor la energie în urma războiului din Ucraina, și de acțiunile sindicale din mai multe servicii publice, inclusiv Serviciul Național de Sănătate. Controversa generată de recentul serial Netflix, „Harry & Meghan”, a fost, de asemenea, în mintea oamenilor.

Britanicii erau curioși și ce va spune regele Carol despre credința sa. Nu numai că este monarh, dar este și capul Bisericii Anglicane. Regina fusese din ce în ce mai deschisă și mai directă cu privire la credința sa creștină personală în ultimii ani, indicându-l pe Iisus ca Mântuitor. Dar, în calitate de Prinț de Wales, Regele Charles își exprimase intenția de a fi „apărător al credinței”, nu „apărător al credinței” cu „C”.

Mesajul regelui s-a concentrat pe imaginea luminii care vine în lume de Crăciun și a încercat să transmită continuitate, dar și să semnaleze schimbări subtile. Discursul a fost filmat în Capela Saint George din Castelul Windsor, unde este înmormântată regina, iar el i-a adus un omagiu acesteia și credinței sale în Dumnezeu. A făcut obișnuitele referiri la munca neprețuită a forțelor armate, a serviciilor de urgență, a profesorilor, a celor din serviciile de sănătate, a funcționarilor publici și a celor care se ocupă de cei aflați în nevoie.

El și-a declarat propria credință creștină, referindu-se la o vizită profund emoționantă pe care a făcut-o la Biserica Nașterii din Betleem, unde, a spus el, s-a născut „Domnul Iisus Hristo”. Cu toate acestea, ar fi greu de spus că mesajul său a reflectat o înțelegere clară a Evangheliei. Deși a menționat credința regretatei regine, el s-a referit și la „credința ei în umanitate”, iar principalul punct al mesajului său a fost potențialul tuturor ființelor umane de a face bine și de a contribui la construirea unei societăți care practică iubirea aproapelui.

În esență, acest mesaj a fost o expresie a umanismului de influență creștină caracteristic religiei liberale. Regele nu a spus că speranța trebuie găsită în persoana și promisiunile Crăciunului, ci mai degrabă în solidaritatea umană inspirată de credință.

Mesajul a arătat clar că Regele Charles intenționează să servească ca monarh creștin în mod conștient, dar a subliniat, de asemenea, că apreciază alte religii. El a menționat în mod special cele cinci credințe principale din Marea Britanie – creștinismul, iudaismul, islamul, hinduismul și sikhismul – și a subliniat unitatea lor în încercarea de a se îngriji de oameni în timpul crizei legate de costurile de trai. De asemenea, i-a inclus și pe cei care nu au nicio credință, despre care un recensământ recent a arătat că reprezintă grupul cu cea mai rapidă creștere în societatea britanică.

Mesajul regelui a fost o reprezentare judicioasă și bine primită a Marii Britanii contemporane. Tonul său a fost mai empatic decât cel al regretatei regine, reflectând generația baby-boomer din care face parte. Și-a exprimat compasiunea față de cei care deplângeau lipsa celor dragi de Crăciun și a vorbit mai ușor despre propriile emoții și sentimente.

De asemenea, el a reprezentat natura multiconfesională și din ce în ce mai seculară a țării. Regatul Unit nu mai este o națiune creștină în niciun sens semnificativ. Mai puțin de 50% din populație s-a identificat ca fiind creștină în cadrul recensământului recent, în timp ce 37,5% dintre locuitori se declară fără religie. Doar 845.000 din 64 de milioane de persoane frecventează în mod regulat Biserica Anglicană. Se estimează că evanghelicii de toate felurile reprezintă doar 2-3 procente din populație.

La fel ca multe națiuni occidentale, Marea Britanie navighează provocarea unui context post-creștin, în care doar o minoritate infimă este credincioasă și angajată în mesajul Domnului Isus, iar statul menține un echilibru între drepturile și interesele mai multor comunități religioase, alături de o majoritate care nu are nicio religie.

Poate că mesajul regelui nu a comunicat mesajul Evangheliei, dar nu trebuie să disperăm. Rolul constituțional al regelui, precum și angajamentul său creștin asigură cel puțin un loc legitim pentru credința religioasă în viața publică, iar angajamentul regelui față de libertatea religioasă pentru toți este un lucru pentru care ar trebui să fim recunoscători.

Noul Testament ne poruncește să ne rugăm pentru regi și pentru toți conducătorii, pentru ca noi să fim liberi să trăim o viață liniștită de evlavie și să împărtășim vestea bună a Mântuitorului, care este singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni (1 Tim. 2:1-3). Putem fi recunoscători că, în această privință, rugăciunile noastre sunt ascultate.

Creștinii britanici ar trebui să continue să se roage pentru regele Charles și pentru guvernul său pentru ca drepturile constituționale, stabilite de mult timp, la libertatea de practicare a religiei să fie menținute. În același timp, lipsa de claritate și de înțelegere a Evangheliei din mesajul său ne va determina să ne rugăm cu și mai multă fervoare, în cuvintele imnului național britanic, „Dumnezeu să-l salveze pe rege!”.

În cele din urmă, mesajul de Crăciun al monarhului este o oportunitate pentru evanghelici de a reflecta asupra gloriei mântuirii prin Hristos și de a se angaja din nou să proclame mesajul mântuitor al Evangheliei. Dumnezeu, conducătorul suveran al universului, ni S-a revelat în Cuvântul Său pentru ca noi să Îl putem cunoaște așa cum este cu adevărat. El ne-a vorbit și ne-a arătat că ne înțelege suferințele și durerile. Știm că adevărata speranță nu se regăsește în capacitatea noastră umană de a fi buni, pentru că El a dezvăluit realitatea îngrozitoare a păcatului nostru. Nu ne punem credința în umanitate pentru a aduce mântuirea și o lume mai bună, ci doar în Fiul lui Dumnezeu, care a luat formă umană pentru a ne șterge păcatul prin moartea Sa pe cruce.

Nu trebuie să ne așteptăm ca statul, inclusiv monarhia, să facă lucrarea bisericii. Sarcina bisericii este de a lumina cu adevărat în întunericul unei lumi decăzute prin proclamarea Evangheliei și, pe măsură ce facem acest lucru cu credință, Dumnezeu va răspândi lumina Sa în inimile bărbaților și femeilor și le va oferi o viață nouă.

Mesajul de Crăciun care contează cu adevărat este mesajul Regelui Isus.

Un text John Stevens pentru The Gospel Coalition