Martiriul lui Tyndale!

Pe 6 octombrie 1536, William Tyndale, „părintele Bibliei engleze”, era ars pe rug ca eretic. Tyndale și-a trăit viața ca un proiect, cel de a vedea Biblia tradusă în limba engleză. În semn de respect față de erudiția sa, autoritățile au ordonat călăului să-l sugrume înainte de a aprinde rugul. Cu funia în jurul gâtului, Tyndale a rostit ultima sa rugăciune: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei”.

Traducerea lui a influențat enorm atât traducerile și edițiile ulterioare ale Bibliei în limba engleză, cât și evoluția limbii engleze. Se estimează că în versiunea KJV, un procent de 84% din NT este o redare cuvânt cu cuvânt a traducerii lui Tyndale, iar din textul cărților vechi testamentale pe care Tyndale le-a tradus se regăsește o proporție de 76% în KJV.[1] Thomas Morus a dedicat mai multe scrieri pentru a-l blama pe Tyndale și traducerea sa. Într-un ton batjocoritor, Morus a afirmat că „tot limbajul Angliei merge acum la școală cu Tyndale ca să învețe engleza”.[2] În mod ironic, batjocora lui Morus s-a demostrat a fi un adevăr. În zorii sec. al XVI-lea, engleza era o limbă brută și nerafinată, avea o sintaxă dezorganizată și era lipsită de precizie.[3] Tyndale a fost cel care a îmbunătățit-o decisiv. În traducerea sa întâlnim cuvinte populare, folosite și astăzi, a căror uzanță apar pentru prima dată în limba engleză.[4] Sintaxa limbii engleze a fost modelată, în așa fel încât construcțiile uzuale de astăzi (the + noun + of + the + noun) sunt meritul lui Tyndale. Astfel, se poate face ușor distincția între ‘Abraham’s seed’, în Ioan 8:37 și ‘the work of Abraham’, la doar două versete distanță.[5]

Datorită neajunsurilor provocate de Wycliffe și urmașii săi (lolarzii), prin traducerea Bibliei și prin negarea transubstanțierii și a supremației papale, în 1408 au fost emise „Constituțiile de la Oxford”. Prin acest demers se stabileau pedepse aspre pentru cei ce se făceau vinovați de citirea, scrierea, vânzarea sau deținerea unui fragment de Biblie în limba engleză. Astfel, fără aprobarea unui episcop, traducerea Bibliei în engleză era o erezie, un act de rebeliune riscant și periculos. Pentru demersul său, Tyndale a cerut permisiunea de la episcopul Londrei, Jean Colet, dar nu a primit un răspuns favorabil.

Înțelegând că nu va putea să-și îndeplinească traducerea în țara sa natală, Tyndale a plecat pe Continent. În 1525, s-a publicat doar primele 21 de capitole din Matei („Cologne Fragment”), proiectul fiind întrerupt de autorități. Tyndale și-a adunat materialul și a plecat la Worms, unde în 1526 a apărut prima ediție completă în engleză. În 1530 a urmat Pentateuhul cu prologuri pentru fiecare carte. Între 1532-1535 a tradus cărțile istorice Iosua – 2 Cronici, rămase în manuscris până la moartea sa, dar incluse de John Rogers în „Matthew’s Bible” (1537). În 1534, o revizuire integrală a traducerii NT a apărut la Antwerp. Fragmentul din 1525 conține note marginale, cel din 1526 e fără note, iar cel din 1534 conține prefețe elaborate, introduceri și note detaliate.[6]

Deși a construit pe moștenirea lăsată de Wycliffe, el a adăugat două aspecte importante la demersul promovării Bibliei în limba poporului. În primul rând, traducerea sa era una de la zero, după originalul ebraic și cel grecesc, și nu după Vulgata latină, așa cum procedase Wycliffe. A avut la îndemână textul NT grecesc, publicat de Erasmus în 1516. Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să fie accesibil oamenilor de rând –„țărani, negustori, samsari, lăptărese, plugari și prostituate” – din Anglia. În al doilea rând, Tyndale dorea să folosească noua tehnologie a tiparului pentru a produce cât mai multe copii ale Bibliei, pentru o răspândire cât mai largă printre cei ce vorbeau engleza.[7] Traducerea VT era una liberă, îndrăzneață și idiomatică. Șarpele i-a spus Evei în Geneza 3:5, „Ptiu!, nu veți muri”; în Genza 39:2 citim că „Domnul era cu Iosif și el era un flăcău norocos”; în Exod 15:4, „căpitanii minunați” ai lui Faraon s-au înecat în Marea Roșie.[8]

Ca și alți traducători din epocă, Tyndale a recurs la soluții specifice convingerilor protestante pentru termeni aflați în litigiu. Prin aceste schimbări în traducere, întregul sistem medieval al teoriei și al practicii penitențiale, inclusiv indulgențele, a fost subminat, fapt ce a dus la arderea multor exemplare ale traducerii. Henric VIII a emis o decizie regală care interzicea comercializarea și citirea NT Tyndale. Tyndale a urmat modelul lui Luther care a tradus termenul pentru „pocăință” prin „căință, regret”, și nu prin „penitență”. Termenii ekklesia și prestbyteros, traduși în mod tradițional prin „biserică” și „preot”, au fost traduși prin „congregație” și „bătrân, prezbiter”.[9] Prin acești termeni cheie, doctrinele catolice despre Biserică și despre preoția sacramentală erau subminate de Tyndale. În textul său, nu s-a mulțumit doar cu traducerea din original, traducerea fiind însoțită de note întinse cu caracter polemic, luteran. Dintre cele 120 de note marginale, 22 îl critică pe papă, 12 vizează clerul și alte două îi critică pe „papistași”.[10] În momentul în care a izbucnit ciuma în Exod 32:35, după închinarea la vițelul de aur, Tyndale adaugă o glosă: „boul papei ucide mai mulți decât vițelul lui Aron”. În Exod 36:5-7, unde poporul e rugat să nu mai aducă daruri, pentru că erau deja suficiente, găsim remarca: „Când va spune și papa ‘Hoo!’; și va opri darurile pentru clădirea bisericii Sf. Petru? Când va spune și religiozitatea noastră ‘Hoo!’ și nu le vom dărui mai mult teren? Niciodată, până nu vor avea totul”. În Levitic 21:5, preoților li se spune „să nu se radă pe cap, să nu-și taie perciunii”, iar Tyndale notează: „așadar, de la preoții păgâni, prelații noștri au luat ca exemplu scăfârliile chelite”.[11]

O traducere serioasă a contribuit astfel la evoluția limbii engleze, a adus textul biblic la îndemâna poporului, a subminat doctrinele care nu se sprijineau pe Scriptură, a cerut un preț de martir și o viață de fugar. Într-o discuție cu un apărător al papei, Tyndale a afirmat: „dacă Dumnezeu îmi va cruța viața, preț de mai mulți ani, am să fac în așa fel încât un băiat de la coarnele plugului să știe mai mult despre Scriptură decât știi domnia ta”.[12] Mulți dintre noi trăim doar ca să treacă vremea! Dacă Dumnezeu îți va cruța viața preț de mai mulți ani, ce ți-ai propus să faci în acești ani?

[1] Steven J. Lawson, The Daring Mission of William Tyndale (Crowfordsville: Reformed Trust, 2015), 94, 164.

[2] Citat preluat din David Norton, A History of English Bible as Literature (Cambridge: Cambridge University Press, 2000), 10.

[3] Steven J. Lawson, „William Tyndale: The Father of Modern English”, www.ligonier.org/learn/articles/william-tyndale-father-modern-english

[4] Pentru o listă detaliată a acestor cuvinte vezi David Teems, Tyndale: The Man Who Gave God an English Voice (Nashville: Thomas Nelson, 2012), 268-272.

[5] David Daniell, William Tyndale: A Biography (New Haven, London: Yale University Press, 1994), 285.

[6] Roland H. Worth, Church, Monarch and the Bible in Sixteenth Century: The Political Context of Biblical Translation (London: McFarland, 2000), 31.

[7] Timothy George, Teologia reformatorilor, traducere din engleză de Teofil Stanciu, ediție revizuită și adăugită (Oradea: Casa Cărții, 2017), 324.

[8] F. F. Bruce, History of the Bible in English (New York: Oxford University Press, 1978), 42.

[9] John Barton, O istorie a Bibliei, traducere din engleză de Cornelia Dumitru (București: Humanitas, 2021), 492, 507.

[10] Liana Lupaș, De la Gutenberg la internet: o istorie a Bibliei în era tiparului (Oradea: Ratio et Revelatio, 2022), 52.

[11] F. F. Bruce, History of the Bible in English, 42.            

[12] Timothy George, Teologia reformatorilor, 327.