Marți: pilda celor zece fecioare

Se pare că această pildă a fost rostită de Domnul nostru marți, iar tema ei este Revenirea Sa. Pilda ne pune înainte o nuntă evreiască. Punând lucrurile în termenii noștri, cele zece fecioare erau un fel de domnișoare de onoare care îl așteptau pe Mire. Atunci când acesta sosea, fecioarele se alăturau alaiului de nuntă și îl însoțeau la casa unde avea loc petrecerea. Pentru că este vorba despre o nuntă orientală, orele nu erau fixe. Fecioarele știau că mirele vine, dar nu cunoșteau momentul sosirii.

Pentru că acesta putea veni după căderea serii (cum s-a și întâmplat), fecioarele „și-au luat candelele.” Era vorba despre un fel de torțe din material textil. Pentru ca acesta să nu ardă cu repeziciune, era îmbibat în untdelemn. Un comentator spunea că a lua candela fără a lua și untdelemn era ca și cum ai lua la tine lanterna, dar fără baterii.

Cele zece fecioare aveau multe lucruri în comun: știau că mirele vine, îl așteptau și doreau sosirea lui. Cel de-al doilea verset însă, ne arată că, în ciuda tuturor asemănărilor, între ele există o diferență fundamentală: cinci erau înțelepte, în timp ce cinci erau nechibzuite. Cele nechibzuite nu s-au pregătit temeinic, ci au tratat lucrurile cu superficialitate, astfel că nu au luat untdelemn în vase.

Venirea surprinzătoare a mirelui aduce la lumină tocmai această diferență dintre fecioare. În ciuda conștientizării problemei și a dorinței de a o rezolva, cele cinci fecioare nechibzuite nu reușesc să remedieze situația și nu vor participa la nuntă. Finalul pildei se depărtează de lumea pildei și alunecă în realitate: Chiar dacă în mod obișnuit un mire îi primește și pe cei întârziați, Mirele Ceresc nu îi va primi pe cei nepregătiți. Cred că învățăturile principale care reies din această pildă sunt:

1. Venirea Domnului va surprinde. Concluzia de la finalul pildei e clară: „Nu știți nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.” În capitolul precedent, Domnul nostru folosește imaginea hoțului pentru a descrie venirea sa. Aceeași imagine, a hoțului, e folosită de apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5, dar și de apostolul Petru în 2 Petru 3. Geniul hoțului este tocmai acela de a surprinde. Hoțul „bun” trebuie să acționeze cu cea mai mare discreție. Dacă gândurile sale sunt deconspirate, planul eșuează. Ca orice surpriză și aceasta va fi plăcută sau… neplăcută. Unii vor fi cuprinși de acea bucurie negrăită și strălucită (vezi 1 Petru 1), în timp ce alții vor fi copleșiți de groază. Venirea Domnului va surprinde tocmai pentru că lumea pare să își urmeze cursul obișnuit, cu bunele și relele pe care le cunoaștem de când… lumea. Istoria acestei lumi însă va fi întreruptă de arătarea Domnului nostru.

2. Venirea Domnului va aduce lumină. În clipa aceea, orice om se va vedea așa cum este. În vremea de acum reușim să ne camuflăm, să ne ascundem, să pretindem, dar lucrul acesta va fi imposibil atunci când Domnul se întoarce.

3. Venirea Domnului nu va aduce posibilitatea reabilitării. Deși oamenii își vor vedea adevărata stare, nu va exista posibilitatea remedierii acesteia. Acesta ar trebui să fie imboldul puternic pentru a ne cerceta viața și pentru a ne îndrepta căile aici și acum. Există o mulțime de aspecte ale vieții cu privire la care putem fi relaxați, dar întâlnirea cu Hristos nu este unul dintre ele. Care sunt lucrurile pe care le-ai schimba în viața ta, dacă ai sta în fața lui Hristos acum? Dacă le-ai identificat, treci la acțiune AZI!

4. Venirea Domnului va aduce separare. Grupa fecioarelor se desparte în mod definitv și irevocabil în două, în ciuda faptului că până atunci formaseră o singură comunitate. Cred că versetele 40 și 41 din cap. 24 subliniază aceeași idee a despărțirii: „unul va fi luat și altul va fi lăsat.” Pilda aceasta ne reamintește că deși formăm un trup, intrarea în Împărăția lui Dumnezeu este individuală: acolo nu se intră pe națiuni, familii sau comunități eclesiale. Apartenența formală la o comunitate creștină nu va fi de niciun folos în acea zi.

Întotdeauna există primejdia de a direcționa greșit bucuria noastră la sărbătoare. În timp ce ne bucurăm de toate darurile de sus, bucuria noastră trebuie să fie ancorată mai întâi în prezența Celui Înviat. Gândul Revenirii Sale în Slavă ne ajută, de fiecare dată, să ne facem ordine în gânduri. Dacă Venirea Sa ne este dragă, este foarte probabil că bucuria noastră își are temeiul în El. Dacă venirea sa ne este indiferentă, e posibil ca la temelia ei să stea… ceea ce trece prin cuptor și stomac, iar singurul efect al sărbătorii să fie o săptămână greu de… digerat.