Mâna lui Dumnezeu dintr-o noapte de somn bun

Leneșul din Proverbe a trăit mult timp ca un personaj viu în imaginația mea – acel bufon care se întoarce în patul său “așa cum se întoarce uşa pe balamalele ei” (Proverbe 26:14), care răspunde la a patra bătaie în ușă a mamei sale cu o mormăială: “Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin…” (Proverbe 6:10). Apoi citesc despre psalmiști care se rugau la miezul nopții și se trezeau înainte de răsărit (Psalmul 119:62, 147) – și despre un Mântuitor care se trezea “foarte devreme” (Marcu 1:35) și pe care uneori noaptea îl trecea fără să ațipească (Luca 6:12).

Poveștile din istoria bisericii au aruncat, de asemenea, o umbră peste patul meu. Am citit cu uimire cum Hudson Taylor se trezea uneori la ora 2:00 dimineața pentru a citi și a se ruga până la ora 4:00 dimineața. George Whitefield, de asemenea, era cunoscut pentru faptul că își începea ziua cu mult înainte de răsărit, terminând uneori atât devoțiunile, cât și prima predică până la ora 6:00 dimineața. Și nu cumva puritanii dormeau doar câteva ore pe noapte? Post-puritanul William Law părea să cuprindă spiritul celor mai evlavioși sfinți atunci când vorbea despre “renunțarea la somn” pentru a răscumpăra timpul pierdut.

Sub astfel de influențe, am încercat de multe ori să scad minute și uneori ore din rutina mea nocturnă, încercând să găsesc cea mai mică cantitate de somn pe care o puteam obține fără a-mi pierde funcțiile esențiale. Am întâmpinat multe miezuri de noapte și dimineți întunecate. Am experimentat cu ceasuri deșteptătoare elaborate. Mi-am schimbat perna cu ceștile de cafea.

Și, în tot acest timp, nu am luat întotdeauna în serios tot ceea ce spune Dumnezeu despre somn. Nu mi-am dat seama că “uneori”, așa cum spune D.A. Carson, “cel mai dumnezeiesc lucru pe care îl poți face în univers este să dormi bine”.

Pentru toate pasajele biblice care vorbesc despre insomnie ca despre ceva sfânt, poate că la fel de multe consideră somnul ca fiind sfânt. În Proverbe, același tată care își avertizează fiul cu privire la pericolele unui “pui de somn scurt” îl asigură, de asemenea, că înțelepciunea îți dă odihnă bună (Proverbe 3:24). Alături de psalmiștii care Îl laudă pe Dumnezeu la miezul nopții sunt alții care Îl laudă dimineața, după o noapte de somn adânc (Psalmul 3:5).

Iar în Evanghelii, una dintre cele mai remarcabile imagini ale Mântuitorului nostru este cea în care este înfățișat într-o barcă lovită de furtună și bătută de valuri, “dormind pe căpătâi” (Marcu 4:37-38). Putea să stea treaz toată noaptea când era nevoie, dar nu era mai presus de a trage un pui de somn a doua zi.

Cu toate acestea, poate că cel mai puternic argument pentru somn vine din simplul fapt că Dumnezeu ne-a făcut așa. Scriptura nu dă niciun indiciu că nevoia noastră de odihnă nocturnă a început în Geneza 3. Și, de fapt, înainte ca fructul să fie luat din pom, înainte ca oboseala păcatului să împovăreze lumea, Adam dormea (Geneza 2:21). Se pare că somnul nu este o necesitate provenită din decădere, nici doar o ispită trupească, ci un dar divin. Atât atunci, cât și acum, Dumnezeu “dă Preaiubitului Său cu adevărat odihnă” (Psalmul 127:2).

Și, prin urmare, deși vin momente în care trebuie să renunțăm la somn de dragul a ceva mai mare, Scriptura ne oferă o postură implicit mai pozitivă: în Hristos, Dumnezeu ne învață să răscumpărăm somnul. El readuce paturile noastre în Eden, unde învățăm să primim somnul ca vindecător, învățător, dăruitor și slujitor.

În nopțile în care somnul pare o mare întrerupere a vieții, ca o paralizie de opt ore a planurilor noastre, putem găsi ajutor imaginându-ne paturile noastre ca pe un balsam pentru minte, trup și suflet. Pentru că, prin planul lui Dumnezeu, somnul ne oprește pentru a ne vindeca.

Până de curând, puterile de vindecare date de Dumnezeu somnului erau mai degrabă o chestiune de intuiție decât de realitate empirică. Dar oamenii de știință care activează în domeniul somnului pot scrie acum cărți întregi despre beneficiile odihnei adecvate pentru creier și pentru corp. Matthew Walker, directorul Centrului pentru Știința Somnului Uman, merge atât de departe încât spune: “Somnul este furnizorul universal de servicii medicale: indiferent de afecțiunea fizică sau mentală, somnul are o rețetă pe care o poate elibera” (De ce dormim, p. 108). În timp suntem inconștienți, somnul ne consolidează amintirile și ne hrănește creativitatea; ne stimulează energia și ne ferește de boli.

Ceea ce înseamnă, de asemenea, că somnul joacă un rol modest, dar notabil, în sănătatea noastră spirituală. Așa cum exercițiile fizice ne pot menține trupul în formă pentru slujire și așa cum nutriția ne poate da energie pentru fapte bune, tot așa un model sănătos de somn ne poate ajuta în dragostea noastră pentru Dumnezeu și pentru aproapele, menținându-ne treji și alerți pentru meditație și rugăciune, pregătindu-ne să ne obosim și să fim dăruiți altora. Mai mult decât atât, odihna bună ne ferește și de păcatele pe care cei lipsiți de somn și le-ar putea permite mai ușor: iritabilitate și nerăbdare, amărăciune și pofte, cinism și critică.

Atunci când nefericitul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața, remediul lui Dumnezeu pentru deznădejdea profetului a fost mai întâi somn, apoi mâncare, apoi mai mult somn – și în cele din urmă cuvinte (1 Regi 19:4-6). John Piper, după ce a învățat lecția lui Ilie, menționează cum devine “mai puțin rezistent din punct de vedere emoțional” la puțin somn. De aceea, el scrie: “Pentru mine, un somn adecvat nu este doar o chestiune de îngrijire a sănătății. Este o chestiune de a rămâne în slujire – sunt tentat să spun că este o chestiune de a persevera în a fi creștin”.

Un text de Scott Hubbard pentru Desiring God