Mamă, durerea ta este reală, însă la fel e și mângâierea lui Dumnezeu

Noi, mamele, sunt extrem de conștiente de provocările cu care se confruntă copiii noștri. Ne putem ruga cu credincioșie pentru ei și îi putem ruga și pe alții să o facă. Totuși, s-ar putea să nu înțelegem cât de profund ne afectează durerea copiilor noștri. Conștientizarea suferinței legate de rolul de părinte ne învață un lucru important și ne îndreaptă către experimentarea mângâierii lui Dumnezeu în locul delicat al inimilor noastre. Când recunoaștem încercările drept ceea ce sunt și Îl chemăm pe Dumnezeu în ajutor, descoperim că, în timp ce suferința este reală, mângâierea lui Dumnezeu este la fel. 

Admite durerea

Poate că un membru al familiei a spus că circumstanțele grele prin care treci nu sunt chiar atât de grele, sugerând că ar trebui să mergi mai departe. Poate o prietenă bine intenționată a încercat să îți ofere soluții pentru îmbunătățirea situației, când tot ceea ce aveai nevoie era înțelegerea ei și un “Îmi pare atât de rău”. Poate ai ignorat vreo dificultate, sperând că va trece, fără să înțelegi efectele pe care le are asupra ta și a familiei tale.

Dragi surori, orice vi s-ar fi spus sau v-ați fi spus voi înșivă, vreau să vă spun că suferința voastră este reală. Nu îți știu particularitățile, însă indiferent dacă ne-am așteptat sau nu, când am devenit părinți suferința a ajuns un camarad a cărui prezență este garantată. Încă de la căderea în păcat, femeile au experimentat dureri odată cu venirea copiilor (Geneza 3:16) și acestea nu sunt legate numai de nașterea lor.

Unele încercări sunt mai grele decât altele. Unele sunt temporare, iar altele nu vor trece decât când vom ajunge în cer. Unele sunt consecințe directe sau indirecte ale păcatelor noastre, altele sunt consecințe ale păcatelor altora împotriva noastră și altele au cauze pe care nu le vom cunoaște niciodată. Cu toate acestea, fiecare suferință pe o experimentăm este legată cauzal de păcatul din lumea noastră căzută (Romani 8:20-23).

Tristețea cu care te plimbi pe holuri cu brațele goale.

Îngrijorarea cu care te pui în pat, așteptându-ți fiul adolescent să vină acasă.

Scaunele cu rotile, alergiile, inhalatoarele și ochelarii.

Apelul de la poliție care îți spune că a fost un accident.

Educația specială de a care are nevoie fiica ta.

Încheietura luxată la sport.

Frica de bullying școlar a copilului tău.

Îngrijorarea pentru fiul tău adult care nu își găsește o slujbă.

Depresia postpartum.

Bebelușuk care e răcit.

Copilul tău rebel.

Și lista poate continua la nesfârșit.

Noi, mamele, experimentăm efectele reale ale vieții pe un pământ distrus de păcat. Oricât de bune ar putea fi intențiile noastre, ignorarea acestor încercări sau negarea realității lor este departe de a avea încredere în Dumnezeu când trecem prin ele.

Ignorarea sau negarea lor nu numai că îngreunează procesul de vindecare, ci ne face totodată susceptibile la ispita crescândă de a păcătui și mai vulnerabile la minciunile lui Satan. În cel mai bun caz, promovează un sentiment fals de autosuficiență și ne ține orbi la dependența de Dumnezeu și de frații și surorile noastre creștine. Însă dacă ne recunoaștem umili suferința și durerea și chemăm ajutorul lui Dumnezeu, suntem într-o poziție în care putem primi mângâierea oferită de El.

Acceptă realitatea

Apostolul Pavel le reamintește credincioșilor că “Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:7-9). Ce înseamnă să fii un vas de lut?

Suntem făcute din carne și mușchi, sânge și oase, celule și glande pituitare, progesteron și estrogen. Ca femei, am fost proiectate să avem copii, însă chiar și atunci când organele noastre nu funcționează cum ar trebui și nu putem rămâne însărcinate, Dumnezeu ne-a făcut vase de cinste. Și deși suntem “făpturi așa de minunate” (Psalm 139:14), există un motiv pentru care Pavel îi numește pe creștini “vase de lut”.

Când umplu borcanele cu gem, familia mea nu este entuziasmată de borcane, ci de ceea ce este în ele. Nu am fost făcute să atragem atenția asupra noastră, asupra rezistenței sau suficienței, cu asupra bogăției Lui Cristos care trăiește în noi, puterea nemărginită a lui Dumnezeu și lucrarea transformatoare a Evangheliei.

Ca vase de lut, trebuie să acceptăm realitatea condiției noastre. Este bine să recunoaștem când suntem încolțiți, în grea cumpănă, prigoniți, trântiți jos. Atunci suntem într-o poziție bună de a arăta gloria lui Dumnezeu.

Primește mângâierea lui Dumnezeu

Nu trebuie să ne ascundem durerea, să o îndulcim și nici să demonstrăm nimic cu ea. Trebuie să mergem la Dumnezeu, “Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1:3-4). În prezența Sa, putem fi sinceri cu durerile noastre și învăța ce înseamnă adevărata mângâiere.

Mângâierea biblică nu este doar o pătură moale sau o cană de cafea caldă, deși mă bucur de amandoua în diminețile înghețate. Mângâierea lui Dumnezeu ne întărește și ne ajută să stăm neclintiți în credință atunci când trecem prin suferință, nu doar în afara ei. 

Această mângâiere este legată de Isus Cristos, născut să fie “mângâierea lui Israel” (Luca 2:25), prin care “apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită” (Evrei 6:18-19). Avem parte de mângâierea lui Dumnezeu azi prin lucrarea Duhului Sfant, Mângâietorul nostru (Ioan 14:16,26; 15:26; 16:7).

Indiferent cât de mare este suferința ta, mângâierea lui Dumnezeu este reală și disponibilă. Psalmistul a scris: “ Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.” (Psalm 119:71). Putem să ne îndoim de veridicitatea acestei afirmații când trecem prin clipe grele, însă este plină de adevăr prețios: încercările noastre aduc oportunități de a învăța despre Dumnezeu și Cuvântul Său pe care nu le-am fi învățat altfel, cum ar fi cunoașterea lui Dumnezeu ca mângâietorul nostru și experimentarea mângâierii Lui în zilele grele ale rolului de mamă.

Katie Faris, The Gospel Coalition

Photo by Austin Wade on Unsplash