Mai presus decât a fi frumoasă

Câte femei, plângându-se de felul în care arată, sunt îndrumate către Psalmul 139 pentru ajutor?

„Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: 

Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale 

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:13-14)

Poate i-ai împărtășit mentorului tău lupta pe care o ai cu imaginea ta, sau ai căutat o resursă despre ura de sine, sau poate te-ai plâns – în trecere – prietenilor despre greutatea ta. Oricare ar fi situația, majoritatea dintre noi știm un răspuns pe de rost: „Amintește-ți de Psalmul 139! Ești făcută în mod minunat în imaginea lui Dumnezeu! Asta te face frumoasă. Așa că nu mai crede că nu ești frumoasă, începe să crezi că ești frumoasă și problemele pe care le ai vor începe să dispară.”

Desigur, consilierii vor exprima acest lucru mai grațios și vor oferi adevăruri suplimentare din Scriptură. Dar, probabil, de cele mai multe ori, ni se spune (și vrem să ni se spună) că problemele cu corpul nostru sunt probleme de frumusețe. Dacă am putea înțelege cât de minunat ne-a creat Dumnezeu și cum ne vede El! Cu siguranță, atunci norii negri ai disperării s-ar risipi înaintea cerului senin al stimei de sine.

Dar câte femei știu că nu se va întâmpla așa?

Nevoia de mai mult decât frumusețe

Nu este greșit să îndrumi femeile către Psalmul 139:13-14, să le spui Cine le-a creat și apoi să le asiguri că sunt frumoase datorită acestui lucru. Gloria Sa inundă fiecare atom al creației (Psalmul 19:1), și atomii omenirii poartă în mod distinct imaginea Sa (Geneza 1:27). Femeile sunt într-adevăr frumoase.

Chiar și așa, consilierea mută prea repede privirea de la Dumnezeu ca fiind un ajutor de nădejde. Uneori credem greșit, așa cum scrie Ed Welch, că „treaba lui Dumnezeu este să ne facă să ne simțim mai bine cu noi înșine, ca și cum a ne simți mai bine cu noi înșine ar fi cea mai profundă nevoie a noastră” („Când oamenii sunt mari și Dumnezeu este mic”). Dar a avea o părere bună despre noi înșine este ca un balsam peste sufletele noastre uzate, la fel ca un corector peste imperfecțiuni. Ziua se încheie și – cu o singură ștergere a unei dischete demachiante – fiecare pată și rid reapar. Disperarea își ridică din nou capul focalizat pe sine.

Pentru că, în cele din urmă, problema unei femei nu constă în gânduri critice despre sine, ci în prea puține gânduri despre Creatorul ei. Și soluția nu este să aibă o părere mai bună despre înfățișarea ei, ci să mediteze la Dumnezeu. Femeile au fost create pentru a-L adora veșnic, nu pentru doze zilnice de auto-validare.

De fapt, Psalmul 139:13-14, pasajul la care ne tot întoarcem pentru stimă de sine, oferă o soluție mai satisfăcătoare pentru suflet în luptele noastre cu imaginea. În loc să folosim cuvintele împăratului David pentru a ne privi ombilical, să contemplăm la gloria lui Dumnezeu care inundă aceste versete. El este creativ, El este puternic, El este aproape — și este absolut capabil să ne uimească atât de mult cu Însuși ființa Sa încât nu mai avem nevoie să fim frumoase. Vom fi prea ocupate să-l dăm slavă.

Laudă-L pentru lăuntrul tău

Adesea ne întoarcem la cuvintele lui David atunci când ne luptăm cu aspectul exterior. Dar ai observat vreodată că versetele se concentrează de fapt pe lucrurile care nu se văd? 

„Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele” (versetul 13)

Dumnezeu ne-a creat fețele. El a împletit fiecare fir de păr. Dar ce fel de Creator este acesta, ale cărui mâini au țesut „toate lucrurile… în cer și pe pământ, cele văzute și nevăzute” (Coloseni 1:16)?

Dacă frumusețea este superficială, puterea creativă a lui Dumnezeu nu este. Corpul uman conține „o bogăție de detalii inimaginabile, fiecare punct fiind din mintea lui Dumnezeu” (Derek Kidner, Psalmi: 73–150). Data viitoare când stăm în fața oglinzii, ciupindu-ne burta, ce ar fi dacă am închide ochii, am respira adânc și I-am da laudă lui Dumnezeu pentru că ne-a întocmit rinichii? Prin harul lui Dumnezeu, oamenii au creat tehnologia medicală de care ne bucurăm azi. Totuși, nu am reușit să facem nici măcar un singur rinichi.

Psalmul 139 ne amintește că slujim unui Dumnezeu care a creat miliarde din nimic. Muzicienii compun melodii din note pe care le-au învățat, iar tâmplarii sculptează lemnul pe care l-au cumpărat. Dar există un singur Artist care nu a fost niciodată ucenic, iar singurele materiale necesare creațiilor sale sunt realitatea că El Este (Geneza 1:1).

Și când Yahweh a început să ne facă pe tine și pe mine, Și-a folosit puterea incomparabilă cu tandrețe. El nu ne-a aruncat laolaltă, ci ne-a împletit împreună. Nu a lăsat formarea noastră doar pe seama proceselor biologice; El a folosit pântecele mamelor noastre pentru a ne aduce pe noi, exact pe noi, în lume. Înainte de primul nostru scâncet, El îi cunoștea tonalitatea. Căci El a țesut corzile noastre vocale de-a lungul ultimelor patruzeci de săptămâni.

Laudă-L pentru tot

Cu un astfel de Creator în fața noastră, nevoia de a arăta sau de a ne simți într-un anumit fel dispare. În locul ei stă lauda îndreptată în sus, spre El:

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale 

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (versetul 14)

Observă cum David nu-și descompune rând pe rând corpul, mulțumindu-I doar pentru părțile care îi plac. El nu spune: „Te laud pentru felul în care am fost creat, cu excepția înălțimii mele. Ar fi mult mai ușor să Te laud dacă m-ai fi făcut altfel.” Nu! El îl adoră pe Dumnezeu pentru felul în care l-a creat în întregime: „Sunt o făptură minunată.” Fără comentarii. Fără scuze. Doar laudă. Pentru David, întregul său corp este dovada incontestabilă că Dumnezeu este vrednic de adorare.

Pentru Dumnezeul care formează cele mai invizibile și inaccesibile părți ale noastre, împletindu-ne împreună, celulă cu celulă, organ cu organ, în pântecele mamelor noastre, toate lucrările Sale sunt pur și simplu minunate. Și, deși femeile pot avea dificultăți în a crede cu adevărat acest lucru în ceea ce privește pe noi înșine, Psalmul 139 există pentru ca noi să putem crede.

Laudă-L și fii mulțumită

Pe măsură ce Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru lucrările Sale minunate, El primește slavă, iar noi primim bucurie. Nu va fi plăcerea trecătoare de a fi mulțumite de aspectul nostru fizic (Proverbe 31:30). Va fi bucuria veșnică a femeii credincioase care cunoaște și iubește motivul pentru care a fost creată: să-L preamărească pe Dumnezeu, Creatorul ei transcendent și imanent. Doar gloria Lui, și nu frumusețea personală, poate satisface această femeie.

În mod misterios, ea va ajunge să creadă că este frumoasă. Ea va crede acest lucru nu din cauza imaginii pe care o găsește în oglindă, ci pentru că sufletul ei știe foarte bine că Dumnezeul universului a creat-o, o iubește, a murit pentru ea, a înviat pentru ea și trăiește în ea. Atât de mulțumită este de cine este El pentru ea în Cristos încât sufletul ei stă liniștit, calm și blând înaintea ochilor Lui (1 Petru 3:3-4). Bătălia de a ne vedea frumoase nu poate fi câștigată decât dacă este purtată în Marele Război: lupta de a-L găsi pe Dumnezeu mai satisfăcător decât orice altceva în creație.

Psalmul 139 oferă genul de medicament meditativ de care femeile suferinde au cea mai mare nevoie. Cu ajutorul lui, putem începe să înțelegem puterea creatoare și intimitatea incomparabilă a Dumnezeului nostru. Și, înțelegându-L mai mult pe El, începem să avem nevoie de frumusețe din ce în ce mai puțin. Va fi atât de mult din Creatorul nostru de văzut, înțeles și savurat încât să ne preocupe prea mult propria persoană.

Tanner Swanson, DesiringGod