În 1939, cercetătorul și psihologul Wendell Johnson a efectuat în statul Iowa, SUA, un experiment social cunoscut sub numele de „Monster Study”. Scopul principal al studiului a fost acela de a evidenția impactul vorbirii negative (al stigmei) asupra copiilor.
Un grup de copii surzi, dar cu vorbire normală, selectați pentru studiu, au fost împărțiți în două subgrupuri: un grup de control și un grup experimental. Cercetătorii au început să spună copiilor din grupul experimental că au un discurs neclar, că sunt „persoane cu probleme de exprimare” și nu au folosit în nici un fel un limbaj încurajator pentru ei.
Rezultatele au arătat că, într-adevăr, copiii din grupul experimental au dezvoltat o stigmă și au început să-și perceapă propriul discurs ca fiind cu probleme chiar dacă acesta nu a fost afectat în realitate.
Un alt aspect scos în evidență în urma studiului arată că efectele negative asupra copiilor participanți au durat toată viața.
Fără a fi nevoie de un asemenea studiu controversat, care a distrus viețile copiilor din grupul experimental, înțeleptul Solomon vorbește în cartea Proverbele despre importanța vorbirii în relațiile umane. Biblia ne învață că viața și moartea stau în puterea limbii.
Iată provocarea:
Cunoscând această realitate, ce fel de vorbire ar trebui să avem?
Una care dă viață sau una care zdrobește suflete…?
„Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul.” (Împăratul Solomon)
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter