Libertatea și pământul

În plus, impozitul lui Dumnezeu este pe “creștere” (Deuteronomul 14:22). Implicațiile acestui lucru sunt prea rar apreciate. Impozitele civile din zilele noastre sunt pentru teren sau proprietate imobiliară, pe proprietate personală, pe venit, pe moștenire, pe vânzări și multe, multe altele. Acestea sunt confiscatorii. Acest lucru este valabil atunci când unele țări ridică impozitele pentru cei bogați la 120% pentru a forța lichidarea averilor în timp ce aceștia sunt încă în viață, iar apoi să dezmembreze ceea ce rămâne după moartea lor. Indiferent dacă recoltele sunt sau nu distruse de secetă, inundații sau alte dezastre, impozitele civile pe o fermă de animale sau o fermă agricolă sau pe o casă, continuă. Impozitele pe teren și pe proprietate nu se bazează niciodată pe producție sau “creștere”, ci sunt mai degrabă un impozit pe capital, la fel ca majoritatea impozitelor civile. Prin urmare, acestea sunt foarte distructive pentru familii și economii.

Impozitul pe teren distruge continuitatea micilor afaceri e familie (ferme de animale și ferme agricole, etc.), dar asigură continuitatea și creșterea unui stat totalitar. Impozitele civile sunt aproape în mod uniform parazitare și distructive, iar acest lucru este valabil în mod categoric pentru impozitele pe terenuri și proprietăți.

Libertatea și continuitatea sunt esențiale pentru puterea socială. Acest lucru este asigurat de restricția biblică a impozitului civil la un impozit limitat pe cap de locuitor sau la un impozit electoral. Marea viziune a păcii implică libertatea față de război și siguranța propriilor posesiuni:

1. „El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța să facă război,
2. ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit.” (Mica 4:3, 4)

Această libertate despre care spune proorocul Mica este o libertate care va aduce vieții prosperitate și fericire. Frica este înlocuită de binecuvântările lui Dumnezeu. Există, de asemenea, continuitate; promisiunea posterității, a unei continuități a posesiunii și a siguranței acesteia și, odată cu aceste lucruri, a păcii și prosperității, este o consecință a libertății și continuității sub domnia lui Dumnezeu.

Structura fiscală modernă este concepută pentru a asigura libertatea și continuitatea statului, nu a poporului. Oamenii sunt sacrificați statului, marele Baal sau Moloc. 

Din moment ce terenul sau pământul, în producția sa de alimente (legume și carne) și în resursele sale minerale și de altă natură, inclusiv lemnul sau cheresteaua, nu este impozitat în legea biblică, înseamnă că sursele de avere nu sunt impozitate. Un impozit pe sursele bogăției este un impozit împotriva bogăției, care este pro-sărăcie. Mai mult, în timp ce statul modern al bunăstării pretinde că este preocupat de săraci, el îi favorizează pe bogați, deoarece puterea se aliază cu puterea pentru a-și atinge scopurile. Roma l-a transformat pe omul de rând într-un beneficiar al bunăstării și într-un sclav al Romei și la fel procedează și statul modern. 

Impozitul lui Dumnezeu, zeciuiala, este doar pe „creștere”. Dacă nu există nicio creștere din cauza dezastrelor naturale, nu există nicio zeciuială. Proprietarul pământului lucrează astfel pentru a spori productivitatea poporului Său. Dacă aceștia sunt credincioși Legii Sale, pământul dă o creștere bogată; dacă sunt necredincioși, sunt blestemați și lipsiți de creștere (Deuteronomul 28). Legea Domnului ne permite astfel să creștem productivitatea și bogăția prin ascultarea noastră, iar apoi să promovăm guvernarea lui Dumnezeu prin zeciuială sau impozitul pe creșterea bunăstării noastre. Conform Deuteronomului 15:4-6,

1. Totuși la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în țara pe care ți-o va da de moștenire Domnul Dumnezeul tău;
2. numai să asculți de glasul Domnului Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi.
3. Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ți-a spus, așa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
4. Libertatea și continuitatea lucrează pentru a aboli sărăcia, conform acestui pasaj, și pentru a asigura puterea și victoria unui popor.

Datoria și impozitele contribuie la strangularea unei economii. Lawrence Rout a atras atenția asupra declinului continuu al comerțului mondial cauzat de criza globală a datoriilor. La nivel mondial, criza datoriilor a perturbat creșterea economică și stabilitatea financiară. Potrivit ministrului de finanțe din Mexic, una dintre consecințe va fi “deteriorarea nivelului de trai pentru majoritatea populației țării”. Acest lucru va afecta toate țările, deoarece incapacitatea de a cumpăra va afecta producătorii care doresc să vândă. Potrivit lui Rout, “Calea de ieșire nu este clară.” (1) Atâta timp cât economia umanistă prevalează, putem adăuga, este imposibilă.

După cum am văzut, pământul nu este impozitat de nicio agenție umană în legea biblică. Pentru stat, a impozita pământul înseamnă a pretinde că pământul nu aparține lui Dumnezeu, ci statului. Este o revendicare a suveranității sau a stăpânirii. Tributul pe care atât biserica, cât și statul trebuie să Ii-l aducă lui Dumnezeu este de a fi credincioși în slujbele lor. Statul este un minister al justiției, iar biserica – al harului. Tributul pe care îl dau sau îl restituie Domnului este unul de slujire. Psalmistul spune,

1. Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?
2. Voi înălța paharul izbăvirilor și voi chema Numele Domnului;
3. îmi voi împlini juruințele făcute Domnului, în fața întregului Său popor. (Psalmul 116:12-14)

Psalmistul recunoaște că trebuie să Îi întoarcă lui Dumnezeu un anumit serviciu ca răspuns la mântuirea și binecuvântările primite. Acest lucru înseamnă să înalțe „paharul izbăvirilor”, literal: „voi accepta partea pe care Dumnezeu mi-o alocă”. Aceasta înseamnă să-mi „împlinesc jurămintele”, să fac lucrarea la care Dumnezeu m-a chemat ca mulțumire. (2) 

Zeciuiala este personală; serviciile sunt atât personale, cât și instituționale. Prin urmare, biserica și statul nu sunt obligate să dea zeciuială, dar sunt obligate să-L slujească pe Domnul. Acesta este tributul pe care Îl cere Dumnezeu. 

Atunci când statul îl înlocuiește pe Dumnezeu, nu numai că impozitează pământul și creșterea acestuia, dar și limitează progresiv libertatea și creșterea economică. Creează impozite care sunt impozite pe capital, pe pământ și altele; în loc de impozite care îi eliberează pe oameni, impozitele statului îi penalizează și îi înrobesc. Impozitul lui Dumnezeu, zeciuiala, protejează familia în pământul său și în alte posesiuni și creează stabilitate socială, precum și descentralizarea unor zone vaste de guvernare în agenții care se ocupă de zeciuială. Acumularea de capital este astfel posibilă pentru cei săraci și pentru familiile cu mijloace limitate. 

Catehismul Scurt al Standardelor Westminster începe cu marea propoziție: „Scopul principal al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna”. Dumnezeu poate fi glorificat și se poate bucura doar prin credincioșia oamenilor față de fiecare cuvânt al Său (Matei 4:4).

Note:

1. Lawrence Rout, What Harm is the Global Debt Crisis Doing? în The Wall Street Journal, luni, 1 august 1983. p. 18.
2. Joseph Addison Alexander: The Psalms (Grand Rapids, MI: Zondervan, retipărire a ediției din 1874). p. 474.

{Extras din Theology of the Land, în Systematic Theology, vol. 2, p. 995-97.}

un articol de R. J. Rushdoony

Sursa: https://chalcedon.edu/resources/articles/freedom-and-the-land