Libertatea religioasă este bună în mod inerent

Cu toate acestea, la vârsta de 19 ani am primit o bursă pentru a-mi continua studiile universitare în Statele Unite. Prima mea impresie despre SUA a fost pluralismul său, unde mai multe tradiții religioase coexistă în mod pașnic. În Yemen nu avem nicio altă tradiție religioasă în afară de islam. Chiar și așa, sectele din cadrul islamului se ciocnesc între ele, alimentând un război civil în curs de desfășurare în această țară, război care se duce în principal din cauza unor linii ideologice rigide și a unor probleme nerezolvate care datează de la unificarea precară a țării din 1990.

După ce am trăit timp de șapte ani în Statele Unite, îmi dau seama că libertatea religioasă nu este ceva de la sine înțeles nici aici, deoarece anumite tradiții religioase și un așa-numit neo-integralism în ascensiune ar dori să își impună cu forța propriile idei prin intermediul legii. Indiferent de mijloacele de coerciție, religia ar trebui să fie întotdeauna îmbrățișată în funcție de conștiința individuală. Dacă istoria ne ghidează, știm că atunci când religia se amestecă cu guvernul, rezultatele sunt dezastruoase. Așa cum a declarat George Washington:

„Controversele religioase produc întotdeauna mai multă ură ireconciliabilă decât cele care izvorăsc din orice altă cauză. Dintre toate animozitățile care au existat între oameni, cele care sunt cauzate de diferențele de sentimente în materie de religie par a fi cele mai înveninate și mai dureroase, și ar trebui să fie cel mai tare criticate.”

Mai târziu, Thomas Jefferson va fi de acord cu această afirmație, într-o scrisoare adresată baptiștilor americani, recomandând un zid de separare între guvern și religie.

Construirea unui argument în favoarea libertății religioase se poate face în mai multe moduri. Ea poate fi derivată din argumentația logică sau din Sfintele Scripturi sau din lecțiile istorice. Stilul de persuasiune depinde de audiență.

În primul rând, oamenii au posibilitatea de a alege; consecințele acțiunilor lor pot fi judecate în viața de apoi, dar acesta este un subiect separat pentru un eseu cu totul diferit.

În al doilea rând, dacă religia nu ar trebui să fie constrânsă, atunci trebuie să dezvoltăm modalități civilizate de a ne angaja reciproc în dialog. Deoarece oamenii sunt în mod inerent failibili, purtarea de conversații cu persoane diverse prezintă oportunități de creștere și învățare. Pentru a înțelege o anumită tradiție, deseori trebuie să comparăm și să contrastăm acea tradiție cu una opusă. De exemplu, dacă dorim să înțelegem legea islamică, se cuvine să o studiem alături de legea creștină și de tradițiile sale.

În al treilea rând, atât imigrația, cât și tehnologia fac ca lumea să fie din ce în ce mai mică, astfel că ne întâlnim în mod firesc cu o mare diversitate culturală și națională. În consecință, trebuie să găsim un model de dialog care să ne permită o coexistență pașnică. Libertatea religioasă este necesară atât în cadrul unei anumite tradiții, cât și între tradiții. De fapt, dezbaterea nu trebuie să fie tranșată o dată pentru totdeauna, deoarece suntem cu toții într-o călătorie pentru a-L înțelege pe Dumnezeu.

Nu sunt un islamist; sunt un musulman angajat în promovarea libertății de religie nu numai în cadrul tradițiilor concurente ale islamului, ci și între tradițiile de credință. Am fost islamist când trăiam în Yemen, pentru că nu am fost expus la niciun mod alternativ de a fi, de a face lucrurile și de a cunoaște lumea. Dar, după ce am trăit într-o societate pluralistă, cum ar fi Statele Unite, am ajuns să apreciez natura pluralistă a diversității religioase.

Dar, în timp ce mă angajam într-o călătorie de înțelegere a libertății religioase, mi-am dat seama că și Statele Unite au probleme iminente în acest domeniu. Fie că este vorba de amenințarea postliberalismului sau de constituția iliberală a Yemenului, nu ar trebui să legiferăm un anumit punct de vedere religios pentru mase, deoarece acest lucru face mai mult rău decât bine. Religia este mai bine practicată prin conștiință, nu prin forță.

Acordarea libertății de alegere a ființelor umane în ceea ce privește religia (sau lipsa de religie) este în mod inerent bună, deoarece este în acord cu antropologia oamenilor. Este în esența noastră să facem o alegere – fie să ne supunem, fie să nu ne supunem.

Orice ideologie care nu respectă persoana umană așa cum a fost creată de Dumnezeu va duce la dezastru, așa cum am văzut în războiul civil în curs de desfășurare din Yemen. Prin urmare, libertatea religioasă este aliniată cu modul în care suntem făcuți ca oameni – ceea ce înseamnă că libertatea religioasă este bună în mod inerent.

Un text de Abdulrahman Bindamnan pentru Acton Institute