Lecţia robiei în actul spălării picioarelor

În Marcu 9:33-35 îi vedem certându-se pe drum. Probabil s-au certat destul de urât, din moment ce le-a fost ruşine să-i răspundă deschis Domnului şi să-L privească în ochi. În Matei 20, cu doar câteva zile înainte de moartea lui Isus, îi vedem din nou mâniindu-se pentru că Ioan şi Iacov, fiii tunetului, doreau să stea unul la dreapta şi altul la stânga în Împărăţie. Luca, în schimb, ne dă un detaliu şi mai interesant. Erau în timpul Cinei – un cadru solemn – şi la masa nu găsesc alt subiect de discuţie decât „cine-i cel mai mare?”. Isus le vorbea despre moartea Sa, spunându-le că, în curând, va fi dat în mâinile păcătoşilor şi va fi batjocorit. Mântuitorul  își anunța sfârșitul în timp ce ei îşi dădeau ghionturi pentru a afla cine-i cel mai mare.

Acţiunea din Ioan 13 este plasată în mijlocul acestui context tensionat. Iată, pe scurt, o creionare a acestui eveniment.

Isus îşi pregăteşte amănunţit seara de Paşte. Era o seară specială, ultima seară petrecută cu ucenicii Săi. Pe baza textului din  Marcu 14:12-16, înţelegem că Isus se cunoştea cu proprietarul casei. Hristos îi ceruse acestui om să-i pună casa la dispoziţie. Stăpânul casei, probabil un om bogat, îi pregătise o cameră cu tot ceea ce avea nevoie. Şi-a retras apoi slugile şi a lăsat casa goală, pentru ca Mântuitorul să nu fie deranjat.

Isus se apropie de casă cu ucenicii Săi. Conform obiceiului vremii, oricine intră într-o  casa trebuia să se spele pe picioare. Pe lângă faptul că era un semn de ospitalitate, era şi o necesitate. Din moment ce ei stăteau pe jos când mâncau, nu era deloc plăcut să mănânci lângă picioarele nespălate ale vecinului tău. Slujba aceasta era făcută de robii casei sau de gazda însăşi, dacă nu-şi permitea un rob. Stăpânul acestei case pregătise ligheanul, vasul cu apă şi prosopul, dar, la cererea Mântuitorului, îşi luase cu el toţi robii. Nu era nici un rob în casă care să le spele picioarele.

Ucenicii erau într-o mare dilemă: cine va face spălarea picioarelor? Toţi ştiau că trebuie făcută, dar niciunul nu dorea să-şi asume statutul de rob. Toţi aşteptau ca unul dintre ei să se ofere voluntar şi să le spele picioarele. Însă, așa cum știm, lucrul acesta nu se întâmplă. Un alt motiv pentru care au refuzat să facă spălarea picioarelor a fost acesta: cearta lor nu se încheiase. Drept urmare, ucenicii se aşază la masă cu picioarele îmbâcsite de miros, de praf, de transpirație, şi îşi văd de treabă fără resentimente. Ba mai mult, în timp ce Domnul le vorbea despre lucruri de-o importanță fantastică, printre care salvarea omenirii, ei se certau ca să afle cine e cel mai mare.

După 3 ani şi ceva de ucenicie, Isus se aştepta ca măcar unul dintre ei să înveţe ce înseamnă slujirea şi, din proprie convingere, să se ridice să spele picioarele celorlalţi. Dar niciunul nu o face.

Revoltat de situaţie şi pentru a le da o lecţie, Isus se ridică pentru a face treaba robului. Se dezbracă de hainele Sale, ia un ştergar, se încinge cu el, pune apă într-un lighean şi vine să spele picioarele ucenicilor. Aş fi vrut să văd reacţia ucenicilor, aş fi vrut să văd şocul şi groaza de pe feţele lor. „Cum, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, să fie robul nostru? Aşa ceva nu se poate!” „Cu niciun chip nu-mi vei spăla picioarele”, strigă Petru tulburat. „Dacă nu te spăl Eu nu vei avea parte deloc de Mine”, vine răspunsul ferm al Domnului. Petru înţelege că lecţia aceasta e mult mai profundă decât pare la prima vedere: dacă nu se va face ca Isus, un rob al celorlalţi, cu niciun chip nu va intra în ceruri.

Acesta e mesajul Domnului pentru ucenicii Săi: Eu v-am dat o pildă, ca să înţelegeţi că a fi ucenicul Meu înseamnă a fi rob. Iar asta implică să-l slujeşti chiar şi pe cel cu care concurezi pentru mărire şi slava deşartă. Ştiu că nu vă place, dar, dacă nu vă veţi face asemenea unor robi, nu veţi avea deloc parte cu Mine.

Spălarea picioarelor nu are în centrul ei actul spălării propriu-zise, ci lecţia robiei. Ni se cere să slujim şi să devenim ca niște robi, pentru a avea parte cu El. Cea mai importantă lecţie pe care le-a dat-o Isus ucenicilor în Săptămâna mare a fost lecţia slujirii, lecţia robiei. El, Robul lui Dumnezeu, Îşi pregătea robii pentru a-i continua lucrarea!