Lady Jane Grey (c. 1537–1554), martira adolescentă

Regina Maria I Tudor (supranumită “Bloody Mary”) deja semnase sentința la moarte a verișoarei ei, Jane, însă l-a trimis pe capelanul ei experimentat să o convingă pe Jane să treacă de partea Romei înainte de execuție. Jane avea în jur de șaptesprezece ani.

Urmează o o dezbatere aprinsă între Feckenham, apologetul catolic, și Jane, adolescenta reformată. El susținea că justificarea vine prin credință și fapte, ea stătea tare pe poziția de “sola fide”. El declara că pâinea și vinul euharistic sunt chiar trupul și sângele lui Cristos, ea susținea că aceste elemente simbolizează lucrarea de salvare a lui Cristos. El confirma autoritatea bisericii catolice alături de autoritatea Scripturii, ea insista că biserica este sub ochii pătrunzători ai Cuvântului lui Dumnezeu.

“Sunt convins că nu ne vom mai întâlni”, îi spune într-un final Feckenham lui Jane, sugerând veșnica ei osândă. Însă Jane îl avertizează: “Este adevărat că nu ne vom mai întâlni, dacă Dumnezeu nu îți schimbă inima.”

Dumnezeul Suveran al lui Lady Jane

Privită dintr-o anumită perspectivă, viața lui Jane este o poveste despre manipulare, despre oameni puternici care au folosit o adolescentă drept marionetă socială și politică. Părinții ei i-au impus un regim educațional sever, sperând că se va căsători cu moștenitorul tronului Angliei. Când această oportunitate a fost ratată, aceștia au complotat cu prim-ministrul pentru a o căsători pe Jane cu Guildford Dudley, un bărbat pe care-l disprețuia. Apoi, la moartea regelui Edward, un grup de conspiratori i-au oferit coroana care o va costa capul.

O perspectivă adevărată, specifică Eclesiastului. Însă din perspectiva providenței lui Dumnezeu, apare o altă Jane. O Jane care și-a folosit cunoștințele de greacă și ebraică pentru a studia Scripturile în limba lor originală. O Jane trimisă la curtea lui Henric al VIII-lea pentru pregătire de căsătorie, dar care L-a întâlnit pe Isus prin mărturia reginei Catherine Parr. Și, în cele din urmă, o Jane care a înfruntat judecată, închisoarea și decapitarea cu cuvintele lui Dumnezeu pe buze.

Această a doua perspectivă o hagiografie sau venerarea unui erou. Unele surse ne spun că Jane putea fi foarte încăpățânată. Aceasta persoectivă doar recunoaște faptul că Dumnezeul lui Iosif încă mai face să răsară răscumpărarea chiar în mijlocul rudelor viclene și celulelor de închisoare singuratice. “Ați vrut să mă folosiți pentru scopurile voastre”, se spune că le-a spus Jane câtorva oameni, “dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” (Geneza 50:20).

Celula din turn

Lady Jane a preluat tronul cu reticență pe 10 iulie 1553 și l-a lăsat de bunăvoie pe 19 iulie 1553, când Mary a adunat o armată pentru a o detrona pe verișoara ei. Așadar, Jane este adesea amintită prin intermediul unui număr: regina de nouă zile.

Pe 7 februarie 1554, Mary a semnat sentința la moarte care avea să o ducă pe Jane pe eșafod cinci zile mai târziu. Pe lângă confruntarea cu Feckenham, Jane și-a petrecut ultimele zile pregătind un scurt discurs pentru ziua execuției și trimițând ultimele scrisori. În interiorul Noului Testament în greacă, ea i-a scris surorii sale mai mici, Katharine:

“Acesta este cartea, dragă soră, a Legii Domnului. Este testamentul și ultima Sa dorință, pe care ne-a lăsat-o nouă, ticăloșilor, și care te va conduce pe calea bucuriei veșnice. Și în ceea ce privește moartea mea, bucură-te la fel ca mine, sora mea bună, că voi fi eliberată de această putreziciune și voi fi îmbrăcată în neputrezire. Căci sunt sigură că, pentru pierderea unei vieți pieritoare, voi câștiga o viață nepieritoare.

Pe eșafod

Dimineața de 12 februarie a adus-o pe Jane pe zidul Turnului central, unde o mică mulțime și un călău îi așteptau sosirea. Îndreptându-se spre privitori, Jane a anunțat: “Nu sper să fiu salvată prin alt mijloc decât prin mila lui Dumnezeu, în sângele unicului său fiu, Isus Hristos”. Apoi s-a aplecat și a recitat Psalmul 51: “Ai milă de mine, Dumnezeule…”.

Odată ce a fost legată la ochi, Jane a pășit către locul de execuție și și-a așezat capul în șanțul ei. Ultimul sunet pe care mulțimea l-a auzit înainte ca securea să lovească a fost o rugăciune din gura lui Jane cea de 17 ani: “Doamne, în mâinile tale îmi încredințez duhul”. Astfel s-a încheiat viața lui Lady Jane Grey, martira adolescentă.

Scott Hubbard, Desiring God