Justifică Exodul și Numeri avortul? (Exodul 21 și Numeri 5)

‘Dacă se ceartă doi oameni și lovesc o femeie însărcinată și o fac să nască înainte de vreme, dar fără altă vătămare, să plătească negreșit ce va cere bărbatul femeii, după hotărârea judecătorilor. Dar dacă este vreo vătămare, să dai viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.‘

– Exodul 21:22-25

Justifică Exodul 21 avortul?

Unii susținători ai avortului apelează direct la Scriptură pentru a-și susține argumentele legate de avortul electiv. Pasajul din Exodul 21:22-25 este unul dintre preferatele lor. Acesta prezintă o situație în care doi bărbați se ceartă și rănesc din greșeală o femeie însărcinată.

Susținătorii avortului ca alegere spun că acest pasaj din Scriptură demonstrează că fătul nu este pe deplin om, deoarece pedeapsa pentru uciderea accidentală a acestuia este mai mică decât cea pentru uciderea mamei sale, însă acest argument este defectuos din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, presupunând că interpretarea pro-avort a acestui pasaj este corectă – cea care susține că moartea fătului este tratată diferit de cea a mamei – nu rezultă că fătul nu este pe deplin uman. Versetele precedente (Exodul 21:20-21) prezintă o situație în care un stăpân își omoară neintenționat robul și scapă fără nicio pedeapsă (lipsa intenției fiind dovedită de intervalul de timp dintre lovitură și moartea robului); totuși cu greu putem concluziona că Scriptura consideră robul mai puțin uman.

În al doilea rând, acest pasaj nu sugerează sub nicio formă că femeia poate să își omoare voit pruncul nenăscut prin avort. Nimic din acest context nu poate susține o astfel de afirmație. În cel mai bun caz, textul atribuie o pedeapsă mai ușoară pentru uciderea accidentală a unui făt decât pentru uciderea accidentală a mamei sale. Pur și simplu nu rezultă că o femeie își poate avorta în mod deliberat propriul copil.

În al treilea rând, interpretarea pro-avort a acestui pasaj (că se aplică o pedeapsă mai mică pentru moartea accidentală a fătului) este foarte suspectă. Când este citit în original, pasajul pare să transmită că atât mama, cât și copilul sunt acoperiți de lex talionis, legea răzbunării. Conform profesorului evreu Gleason Archer, „nu există un statut de clasa a doua atașat fătului în conformitate cu această regulă. Fătul este la fel de valoros ca mama.” Mai mult, nu ar trebui să presupunem că pruncul în cauză este mort, ca în cazul avortului electiv. Millard Erickson, citând lucrarea lui Jack Cottrell, scrie că pasajul poate fi tradus rezonabil „copilul iese”, iar dacă el sau ea nu este rănit, pedeapsa este doar o amendă. Dar dacă el sau ea este rănit, pedeapsa este viață pentru viață, dinte pentru dinte și așa mai departe.

“Preotul să o pună să jure și să‑i zică: ‘Dacă niciun bărbat nu s‑a culcat cu tine și dacă, fiind sub autoritatea bărbatului tău, nu ai călcat strâmb, pângărindu‑te, să nu‑ți facă niciun rău această apă aducătoare de blestem amar! Dar dacă, fiind sub autoritatea bărbatului tău, ai călcat strâmb, pângărindu‑te, și alt bărbat decât bărbatul tău s‑a culcat cu tine’ – și preotul să o pună pe femeie să se jure cu blestem și să îi zică: ‘ DOMNUL să te facă să ajungi de blestem și de pomină în mijlocul poporului tău, să facă să ți se usuce coapsa și să ți se umfle pântecele, iar această apă aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, să‑ți umfle pântecele și să‑ți usuce coapsa!’ Și femeia să zică: ‘Amin! Amin!’” 

– Numeri 5:19-22

Justifică Numeri 5:11-31 avortul?

În legea Vechiului Testament, Numeri 5:11-31 prezintă o situație în care soțul își suspectează soția de adulter, însă nu poate să demonstreze acest lucru. El o duce la un preot, care efectuează un ritual menit să dovedească vinovăția sau nevinovăția acesteia. Acest ritual implica o ofrandă pentru gelozie (a zecea parte dintr-o efă de făină de orz) în timpul căreia soția este pusă sub jurământ.

După ce-și jura nevinovăția, soția bea apă aducătoare de blestem amar (apă sfântă într-un vas de pământ în care a fost pus praf de pe podeaua Lăcașului). Dacă ea este nevinovată, nimic nu i se va întâmpla, însă dacă se face vinovată, atunci (preotul îi spune) „[…] ‘DOMNUL să te facă să ajungi de blestem și de pomină în mijlocul poporului tău, să facă să ți se usuce coapsa și să ți se umfle pântecele, iar această apă aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, să‑ți umfle pântecele și să‑ți usuce coapsa!” (Numeri 5:21-22).

Susținătorii avortului citează adesea pasajul în traduceri mai noi ale Scripturii pentru a dovedi două lucruri: că avortul planificat este afirmat în legea mozaică și că pruncii nenăscuți nu sunt oameni. Există mai multe probleme cu ambele afirmații.

În primul rând, pasajul se confruntă cu infidelitatea, nu cu avortul planificat. Apoi, anumite traduceri sunt suspecte. Într-adevăr, majoritatea traducerilor nu menționează avortul spontan, ci doar desfigurarea trupului soției. Acest lucru are sens, având în vedere că majoritatea relațiilor sexuale în afara căsătoriei nu duc la o sarcină (și cum ar putea avortul spontan să fie „blestemul” pentru un act de adulter dacă femeia nu este însărcinată?). Iată cum alte versiuni ale Bibliei în limba engleză traduc expresiile relevante din versetele 21 și 22:

Versiunea Standard în Engleză (ESV): “when the Lord makes your thigh fall away and your body swell . . . andmake your womb swell and your thigh fall away.”

​

Versiunea New King James (NKJV): “when the Lord makes your thigh rot and your belly swell.”

Versiunea King James(KJV): “when the Lord doth makethy thigh to rot, and thy belly to swell.”

Aceste traduceri sugerează că, dacă soția a comis adulter și minte sub jurământ, organele ei de reproducere vor deveni inutile. În alte cuvinte, acest blestem cade asupra soției vinovate. Coapsa ei este cea care putrezește și pântecele ei se umflă. Pentru a putea spune că pasajul tolerează avortul, avem nevoie de o legătură clară în text între desfigurarea corpului ei și un făt. În majoritatea traducerilor, nu există o asemenea legătură. Mai mult, în traducerile acestor versete care includ cuvântul „pântece”, termenul este tradus din termenul în ebraică yarek, care poate însemna „coapsă, laterală sau bază”. Acest termen poate fi folosit atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Pe scurt, este mult mai probabil ca pasajul să se referire la desfigurarea corporală, nu la un avort spontan.

În al doilea rând, chiar dacă am accepta interpretarea avortului spontan aici, pasajul nu justifică avortul efectuat voit de agenți umani. Rețineți că Domnul, nu acțiunile părinților sau ale preotului, este cel ce pune capăt oricărei sarcini viitoare. La urma urmei, chiar dacă soția ar fi fost însărcinată din cauza adulterului, această apă sfântă și praful de pe podeaua Lăcașului nu declanșează în sine un avort spontan.

În al treilea rând, nimic din acest pasaj nu sugerează că fătul nu ar fi pe deplin om. Dacă pedepsirea cu moartea de către Dumnezeu te face să nu fii om, atunci cei din Sodoma și Gomora, precum și cei care au murit în potop în zilele lui Noe nu erau oameni. Nathan Apodaca adaugă:

“În mod ironic, chiar dacă se vorbește despre avort, acest pasaj se dovedește a fi prea mult pentru susținătorii pro-avort, deoarece soțul este cel care are cuvânt deplin în această chestiune. Soția nu are un cuvânt în ceea ce se întâmplă. Deci, cu excepția cazului în care susținătorii pro-avort sunt de acord să spună că Scriptura le permite bărbaților să aibă control deplin asupra trupurilor soțiilor lor (iar femeile să nu aibă un cuvânt de spus), trebuie să găsească un nou argument.”

Concluzia: Biblia este Pro-Viață

Luate împreună, considerentele exegetice, filozofice și științifice arată că argumentul teologic pentru avortul electiv este defectuos. Nimic din cultura evreiască a Vechiului Testament nu susține această practică. Și având în vedere consensul împotriva avortului de către primii creștini evrei, nu există niciun motiv să presupunem că autorii Noului Testament l-ar fi aprobat.

Mai mult, știința ne arată clar că încă din primele etape de dezvoltare, cei nenăscuți sunt membri ai familiei umane. Ca atare, ei poartă imaginea Creatorului lor și chiar asta le oferă o valoare inestimabilă.