“Isus S-a atins de el…” – meditație din Matei 8

În Evanghelia după Matei, discursurile Domnului nostru sunt urmate de relatări ale lucrărilor Sale. Astfel, Predica de pe Munte este urmată de două capitole în care ne sunt prezentate câteva dintre cele mai cunoscute minuni. (Acestea vor fi urmate de învățăturile pe care Domnul le oferă celor doisprezece ucenici, înainte de a-i trimite în lucrare, învățături relatate în cap. 10 și așa mai departe).

Este fascinant să privim la minunile înfăptuite de Domnul Isus Hristos! Fiecare minune revelează autoritatea deplină a Cuvântului Său. Ultima minune relatată în Matei 8 arată autoritatea Sa deplină asupra lumii duhurilor. Stăpânirea demonică a celor doi oameni era atât de cumplită, că „nimeni nu putea trece pe drumul acela” (Matei 8:28). Domnul intervine însă cu autoritate deplină, astfel că „dracii rugau pe Isus și ziceau: „(….) Dă-ne voie! (…)” (Matei 8:31).

Cu aceeași autoritate deplină a Cuvântului Său, liniștește Domnul și furtuna. Ucenicii, ca adevărați evrei, știau că omul primise mandatul de a stăpâni, de a struni natura. Omul putea face lucrul acesta prin forța brațelor sale, prin uneltele pe care le crea în acest sens sau prin rugăciune, atunci când Îl ruga pe Dumnezeu să intervină. Omul nu putea să guverneze natura în mod direct, prin puterea Cuvântului Său. Era Unul Singur care putea să facă acest lucru: Dumnezeu. Ucenicii citiseră cartea psalmilor și cartea lui Iona și cunoșteau foarte bine că doar Dumnezeu vorbește direct cu marea și aceasta Îl ascultă. De aici spaima oamenilor care privesc la modul cum Domnul nostru vorbește cu marea înfuriată și această ascultă de cuvântul Său. „Ce fel de om este Acesta?”, se întreabă ei (Matei 8:27). Da! Ce fel de om poate să facă ceea ce doar Dumnezeu poate?

Tot prin puterea Cuvântului Său, Domnul vindecă și pe robul sutașului. Aici iese la lumină credința uimitoare a acestuia. El înțelege că Cel cu care are de-a face nu este un vraci care trebuie să folosească incantații, să execute ritualuri complicate sau să prepare substanțe magice. Simpla autoritate a cuvântului Său e suficientă: „Ci zi numai un cuvânt și robul meu va fi tămăduit” (Matei 8:8). De regulă, minunile Domnului nostru generează mirarea celorlalți. În cazul de față, situația este inversată. Credința sutașului este atât de mare, încât Domnul nostru Însuși se miră: „Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință atât de mare” (Matei 8:10).

Da, Domnul are putere să vindece prin simpla rostire a unui cuvânt. Acest lucru înseamnă că poate să vindece de la distanță, precum a făcut-o cu robul sutașului. Tocmai aici apare mirarea, atunci când privim la prima minune relatată în Matei 8. Aici este vorba despre lepră, despre necurăție, despre aspect dezgustător, despre pericolul contaminării. Tocmai aici ar fi trebuit evitată atingerea! Nicio problemă, Domnul poate vindeca prin puterea cuvântului. Da, poate, dar alege să acționeze diferit. Acolo unde atingerea ar fi trebuit evitată cu orice preț, El alege să se apropie și să pună mâna: „Și un lepros s-a apropiat de El, I S-a închinat și a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui” (Matei 8:2-3).

De ce? Matei 9:10-13 oferă răspunsul: „Pe când ședea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulțime de vameși și de păcătoși și au șezut la masă cu El și cu ucenicii Lui. (…) Isus i-a auzit și le-a spus: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.”