Inima problemei este inima

Pentru a înțelege starea mizerabilă a lumii, trebuie, mai întâi, să trecem peste scuzele înșelătoare pentru păcat ale lumii. În special, trebuie să înțelegem că păcatul nu este cauzat de factori externi – nu poate fi pus pe seama educației sau a situației financiare. Lumea psihologiei va indica toate raționamentele externe imaginabile pentru a explica de ce oamenii acționează așa cum o fac. Dar Scriptura este clară – problema păcatului este internă.

Însuși Isus a subliniat acest lucru într-o confruntare cu fariseii. Elita religioasă a Israelului era obsedată de aparențe și religiozitate. Ei au redus Legea lui Dumnezeu la o listă împovărătoare de ritualuri și practici și s-au declarat pe ei înșiși și faptele lor bune ca fiind standardul sfințeniei. Dar pietatea lor era doar de aparențe și Îl urau pe Isus pentru că le expunea ipocrizia.

După o astfel de confruntare în Marcu 7, Cristos a explicat de ce religiozitatea fariseilor era neputincioasă în fața adevăratelor provocări spirituale ale păcătosului. În ceea ce privește pericolul de a mânca alimente necurate din punct de vedere ceremonial, El a spus: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți: nu este nimic în afara omului care să-l poată spurca dacă intră în el; ci lucrurile care ies din om sunt cele care îl spurcă pe om” (Marcu 7:14-15). Ideea lui era clară – păcătosul nu este corupt de acțiuni, forțe sau influențe externe. Murdăria sa este deja prezentă în el.

Mai târziu, când ucenicii i-au cerut lui Isus explicații suplimentare, El a pus punctul pe i în mod clar.

“Sunteți și voi atât de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din exterior nu-l poate pângări, pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afara în hazna? (…) Ceea ce iese din om este ceea ce îl murdărește pe om. Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterul, poftele și răutățile, precum și înșelăciunea, invidia, calomnia, mândria și nebunia. Toate aceste lucruri rele provin din interior și îl pângăresc pe om” (Marcu 7:18-23).

Amenințarea păcatului și a corupției nu este externă. În cazul specific citat de Domnul, atât alimentele curate, cât și cele necurate sunt consumate și eliminate în același mod. Ele nu au consecințe spirituale de durată – mai ales în comparație cu corupția care deja se află în inima păcătosului. Cristos spune că nu ești rău din cauza a ceea ce ți s-a întâmplat la exterior; ești rău din cauza a ceea ce ești deja în interior. El spune că este ceva în neregulă cu inima ta – nu cu organul fizic intern, ci cu sinele tău interior, inclusiv cu mintea, gândurile, atitudinile, motivele și dorințele tale.

În versetele 21 și 22, Cristos identifică câteva categorii specifice de păcate care izvorăsc din inima coruptă a omului. „Gânduri rele” se referă în general la motivele, planurile și intențiile rele cultivate în interior. „Curviile” înglobează toate tipurile de păcate sexuale deviante. El adaugă „furturi, crime, adultere” – toate păcatele externe care sunt concepute inițial în minte. „Faptele de lăcomie și de răutate” vorbesc despre păcatele de lăcomie, împreună cu tipul de intenție răuvoitoare care caută să facă rău altora. Dar pentru că nu este vorba doar de expresiile exterioare ale inimii păcătoase a omului, Cristos identifică și unele dintre atitudinile rele interioare care dau naștere acestor fapte rele, inclusiv „înșelăciunea, invidia, calomnia, mândria și nebunia” (v. 22).

Domnul încheie în versetul 23 cu afirmația sumară: „Toate aceste lucruri rele vin din interior și îl spurcă pe om.” Toate păcatele omului curg din interior spre exterior. Fariseii erau complet înapoiați în gândirea lor pentru că își puseseră încrederea în religia exterioară. La începutul lui Marcu 7, ei îi criticau pe Cristos și pe ucenicii Săi pentru că nu respectau legile ceremoniale privind spălarea mâinilor. Răspunsul lui Cristos a fost în esență: „Mâinile voastre pot fi curate, dar inimile voastre sunt murdare.” Ei se bazau pe evlavia exterioară pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu, fără a ține cont de corupția lor interioară. Ei neglijaseră lecția din 1 Samuel 16:7, conform căreia „Dumnezeu nu vede așa cum vede omul, căci omul se uită la înfățișarea exterioară, dar Domnul se uită la inimă.”

Nucleul problemei umane a fost întotdeauna problema inimii umane. Și numai Dumnezeu poate face lucrarea de transformare necesară pentru a regenera o inimă păcătoasă – „să vă dea o inimă nouă și să pună un duh nou în voi; și voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 36:26).

John MacArthur, Grace to You