Îndreaptă-ți copiii către Scriptură prin marile cărți

Un secol mai târziu, înțelepciunea acestui dialog a ieșit la iveală în viața mea, deși în circumstanțe mai umile. Nu am umblat cu învățații de-a lungul coridoarelor erudiției. În schimb, am stat la masa din bucătărie cu un exemplar uzat al “Frăției inelului” în mână, citind cu voce tare copiilor mei care mâncau unt de arahide cu gem.

Purtătorul Inelului și prietenii lui tocmai trecuseră podul de la Khazad-dûm. Când Gandalf se întorsese pentru a lupta cu balrogul, fiul și fiica mea au rămas cu gurile căscate, fermecați. Podul se dărâmă, copiii nici nu clipesc. Biciul balrogului se înfășoară în jurul gleznei lui Gandalf. Îndrăgitul vrăjitor imploră membrii frăției să se salveze, apoi este înghițit de abis.

Am făcut o pauză și m-am uitat la fețele copiilor. “A fost prea de tot?” m-am întrebat. Erau amandoi tăcuți, cu ochii mari. ”Vor avea coșmaruri la noapte?”

Într-un final, fiul meu spune, cu o voce calmă: “Cred că s-a jertfit pentru ceilalți, mamă. La fel cum Isus a făcut-o pentru noi.”

Dispersia luminii

Tolkien, un catolic practicant, a oferit cititorilor săi multe oportunități pentru a discuta tematicile creștine. Totuși, când a pretins că miturile oferă fragmente de adevăr divin, “dispersate dintr-o singură rază albă în numeroase fascicule colorate”, nu vorbea despre ficțiunea al cărei autor era.

Un lingvist pasionat, Tolkien se delecta cu povești galeze și scandinave, iar Lewis prefera mitologia greacă și romană. Conversațiile lor se învârteau în jurul povestirilor care abundau în dramă și măiestrie artistică, istorisiri care revelau condiția umană decăzută și evidențiau harul lui Dumnezeu.

În ziua în care am călătorit prin Pământul de mijloc, eu și copiii mei am întrezărit un tărâm imaginar și niște personaje fictive. Însă, datorită citirii regulate a Scripturii în familie, cuplată cu o poveste minunat alcătuită, Cuvântul a început să lucreze.

Când folosim adevărurile scripturale în conversațiile noastre despre marile cărți, deschidem ochii copiilor în moduri noi, prin care pot vedea măreţia lui Dumnezeu, îndurarea și harul Lui extraordinar. Cu alte cuvinte, îi îndreptăm spre Evanghelie.

Poveștile remarcabile nu sunt cele mai digerabile dintre cărțile bibliotecilor noastre. Limbajul poate fi înflorit sau învechit, iar tematica prea grea pentru vârstele fragede. Când dorim să le citim copiilor noștri, o carte cu ilustrații care nu poate provoca coșmaruri pare o alegere mai sigură.

Însă, cu grijă, putem să depășim aceste obstacole. Mai jos sunt 4 moduri care vă pot ghida pe drumul marilor cărți alături de copiii voștri:

1. Oferiți-le, în primul rând, Scriptura. Cuvântul va străluci prin literatura citită doar dacă copiii știu Scriptura mai întâi. Dați-le Biblia, în primul rând, în mod regulat. Folosiți literatura ca un supliment. Scopul este să creșteți calitatea timpului devoțional, nu să-l înlocuiți. Învățați-i pe copii că Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele lor și o lumină pe cărarea lor (Psalm 119:105), apoi ajutați-i să găsească reflexii ale acestui adevăr prin ceea ce citesc.

2. Cunoașteți-vă copiii. Este nevoie de un ochi cunoscător pentru a prezenta cărțile în moduri care îi vor educa și entuziasma, iar nu speria. Pregătiți cărțile din timp. Când este posibil, alegeți una cu care sunteți deja familiar și scoateți pasajele și imaginile nepotrivite pentru copii. Sensibilitățile copiilor diferă de la unul la altul. Cele mai bune cărți îi vor inspira și determina la fapte bune, fără a cauza sentimente negative.

3. Găsiți cea mai potrivită versiune. Unele cărți sunt atât de antrenante încât captează atenția și a celor mai neastâmpărați dintre ascultători. Cele trei volume ale “Stăpânului Inelelor”, “Cronicile din Narnia” și “Cartea Junglei” sunt exemple grăitoare. Pentru alte cărți mai complexe, versiunile prescurtate care folosesc un limbaj mai simplu, fără a sacrifica elementele importante ale firului narativ, pot relata tematici sofisticate.

4. Direcționați copiii către Scriptură. În timp ce le citiți copiilor, fiți atenți la temele biblice. Operele lui Tolkien oferă nenumărate oportunități pentru discuție, modul în care descrie Inelul Puterii oferă una dintre cele mai intense descrieri ale păcatului: modul în care un lucru atât de mic și atât de plăcut privirii poate să-l constrângă și în cele din urmă să-l înrobească pe cel care-l poartă.

Teren fertil găsim și la alți autori. Tragediile lui Shakespeare portretizează puterea distructivă a păcatului. Dickens stârnește în noi compasiune pentru cei săraci, văduve și orfani (Deuteronom 10:18, Iacov 1:27). Chiar și mitologia greacă, care abundă în idolatrie, se dovedește a fi plină de învățăminte atunci când e comparata cu Cuvântul Scripturii. Răzbunătorul Zeus și Hera cea intrigantă sunt foarte diferiți de Dumnezeul Bibliei, despre care știm că este “plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie” (Exod 34:6). Chiar și personajele malefice ne ajută să accentuăm îndurarea lui Dumnezeu care este atât de cuprinzătoare, atât de uluitoare, o veste bună.

Humphrey Carpenter, în biografia lui Tolkien, relatează concepția acestuia potrivit căreia “în mod inevitabil, basmele concepute de noi, chiar dacă conțin erori, vor oglindi o parte din lumina cea adevărată, adevărul etern care este cu Dumnezeu.”

Când sunt abordate cu prudență și cu o temelie tare în Scriptură, basmele care reflectă lumina adevărată și care au inspirat cititorii de-a lungul secolelor, au puterea de ne îndrepta copiii către Cristos. Îndrăzniți să pășiți împreună prin aceste reflexii. Citiți-le povești mărețe, îndreptându-le mințile către cea mai mare Poveste dintre toate.

The Gospel Coalition – Point Kids to the Gospel Through Great Books

foto: Photo by Annie Spratt on Unsplash