Acest text care a fost publicat inițial pe blogul personal reprezintă o meditație care se înrădăcinează deopotrivă în Scripturi și, în același timp, în niște evenimente recente din viața noastră.
Psalmul 37. 1 (Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; 2 căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se veștejesc ca verdeaţa. 3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. 4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. 5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, 6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază. 7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. 8 Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. 9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara. 10 Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. 11 Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace. 12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui. 13 Domnul rîde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.
Există momente în viață în care credem că Dumnezeu ne-a uitat. Cerurile sînt tăcute. Rugăciunea nu primește răspuns. Viața pare să ia o întorsătură imprevizibilă și soarta iese din ceea ce credeam că ne sînt sorții potriviți. Există momente în care abandonul și tăcerea trebuie să înlocuiască lupta pentru propriul destin și rugăciunea gureșă.
Versetele 4 și 5 din psalmul 37 mi-au fost versete preferate multă vreme. Probabil că abia acum le înțeleg așa cum aș fi dorit în urmă cu ani de zile.
Ce ar putea însemna “încredințează-ți soarta în mîna Domnului”? Există vreo soluție practică? Există 3, 5, 7 pași pe care am putea să îi facem? Este ceva ce trebuie făcut, este ceva ce nu trebuie făcut? Este o problemă de atitudine, de abordare mentală?
Să privim contextul, mai ales primele versete din psalm, cele care înconjoară versetele care par ironice în traducerea Cornilescu. Dacă Domnul este desfătarea ta, atunci ce altceva te mai poate satisface? Ce altceva ți-ai mai putea dori cu ardoare să ceri, altceva decît Domnul? Dacă Domnul este desfătarea ta, atunci El îți va da tot ce-ți poate dori inima, adică pe Sine. Orice altceva am putea dori nu ne stă în cale tot timpul, dar El Însuși este atotprezent și tot timpul la dispoziție, împrejur și în cale, Se oferă ca răspuns la toate tînjirile.
Celălalt verset ne sugerează să ne rostogolim viața înaintea Domnului, să ne încredem în Cel care este susținătorul vieții, Cel care ne cunoaște trecutul, ne veghează prezentul și Care deja întrevede viitorul.
Acestea fiind spuse, încredințarea vieții lui Dumnezeu este o formă de abandon, este o formă de anulare a ambițiilor, de retragere în sine?
Aș sugera cîțiva pași practici, observînd experiența înaintașilor, tragînd concluzii din propriile încercări, cîțiva pași care țin mai degrabă de cultivarea unei atitudini, decît pentru aplicarea acestor versete în viața noastră.
1. Nu privi împrejur și nu te mînia. Cînd soarta noastră pare a fi mai rea decît a altora… nu te uita împrejur. Nu privi la cei răi și nu te compara cu ei.
Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;8 Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
Cele mai mari greșeli în luarea deciziilor le putem face atunci cînd sîntem mînioși, supărați, cînd privim la oameni, cînd ascultăm jignirile, cînd ne gîndim la bucuria dușmanilor noștri, atunci cînd vor fi auzit de tragediile noastre. Nu te mînia, mînia și supărarea te vor măcina în minte și în mod sigur în trup. Ai un necaz, dar vei face două, atunci bucuria dușmanilor chiar va crește, dacă asta te interesează. Nu te isteriza, nu-ți plînge de milă, dimpotrivă, caută casele de jale. Acolo inima ți se va face mai înțeleaptă, văzînd urcușurile altora, încercările altora.
2. Nu privi înapoi cu regrete inutile. Cu toții avem regrete. Cei care nu au regrete probabil că au o memorie foarte scurtă sau sînt foarte foarte tineri. Și aceia vor avea porția lor de păreri de rău. Există două căi după adunarea părerilor de rău. Putem să le convertim în frustrare și din această pricină există doar două feluri de bătrîni, bătrîni care îmbătrînesc frumos și senin și bătrîni care îmbătrînesc urît… sau putem să convertim regretele în pocăință.
Încredințarea soartei în mîna lui Dumnezeu, rostogolirea vieții spre El, înseamnă deopotrivă și renunțarea la trecut, abandonarea amintirilor proaste în mîna lui. Fratele meu s-a convertit de curînd. Prima ispită a diavolului, după încercarea cu obiceiurile rele, prima ispită a Acuzatorului și Defăimătorului a fost să îi aducă aminte trecutul iertat. Încredințează-ți și trecutul în mîna Lui.
3. Nu privi înainte cu îngrijorare, ci privește din perspectiva Lui. Există două moduri de a privi spre viitor. Ispita trecutului stă în frustrare fără pocăință, ispita viitorului stă în îngrijorare. Soarta, viața, drumul (pentru că din perspectiva Vechiului Testament, viața este drum și drumul este viață) rostogolite înaintea Domnului înseamnă deopotrivă trecutul iertat și viitorul încredințat Lui, cu siguranța că El va judeca după măsura sfințeniei Lui. Pentru judecarea viitorului nu ne trebuie imaginație, ci cunoașterea Scripturilor Sale. Numai astfel ne putem privi viața de sus, din perspectiva Sa, și dinspre final spre prezent, dinspre eternitate spre clipă.
Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; 2 căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se veșyejesc ca verdeaţa.9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara13 Domnul rîde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.
Va urma!
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează